Profesorul Ilie Bădescu: Ce ne spun 1 Decembrie 1918 și Trianonul
Profesorul Ilie Bădescu, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române, a fost invitat de Ziarul Bursa să comenteze asupra semnificație Zilei Naționale a României la ceasul lui 2020. Redăm în continuare analiza sa:
În 2020 s-a încheiat un
ciclu secular. Anii 1918-1920 au marcat un triumf spiritual de amploare
civilizațională: în drumul lor spre dreptate și libertate, popoarele
Europei Centrale, mișcate de o energie morală și un “pasionarism etnic”
extraordinare, își atinseră ținta trecând peste trei obstacole ce păreau
insurmontabile: pandemia de gripă spaniolă (care a contaminat 500
milioane de oameni, 1/3 din populația lumii la epoca respectivă, în
România pierind atunci de gripă circa 100.000 de persoane), războiul
mondial și imperiul de substituție, în tripla sa înfățișare: dualist,
țarist și otoman.
Nimic
nu i-a oprit din drumul lor pe transilvănenii și bănățenii care au
alergat pe Câmpul lui Horea, înfruntând spectrul ucigătoarei epidemii,
cu toate că figuri monumentale ale momentului, precum Regina Maria,
fuseseră aproape doborâte de grozăvia bolii, iar unii chiar au pierit
atunci, precum generalul Eremia Grigorescu.
La
100 de ani de la pragul acela, omenirea se află, iată, în fața unei
alte pandemii teribile prin efectele ei directe și prin cele provocate
de valul de frică indus de media pe toate canalele ei, și, precum
atunci, se confruntă și azi cu spectrul unui imperium mundi, mai teribil
decât imperiile cele vechi. Ca să înțelegem în profunzime semnificația
datei de 1 Decembrie 1918 încununată prin Tratatul de la Trianon, semnat
pe 4 iunie 1920, ar fi necesare câteva lămuriri mai generale legate de
înțelesurile legilor ascunse care guvernează dinamica societății
omenești. Una dintre legile care au guvernat și atunci dinamica masei
umane pe întinderea a jumătate din continentul european este legea
egalității ascunse și a dreptății nepieritoare. Această lege este
inteligibilă printr-o noțiune corelativă, cea de “densitate dinamică sau
morală” (E Durkheim) “ascunsă”, comprehensibilă prin analogie cu
noțiunea din fizică de “masă ascunsă” a Universului.
Noțiunea
de “densitate morală ascunsă” prin care definim fondul bun,
comunitarist, moral, al oricărei societăți, ne avertizează că oricât de
strâmbă ar fi organizarea unei societăți, ea nu poate anihila un tip de
ordine mai adâncă, în care predomină deopotrivă dreptatea și egalitatea.
În orizontul acestei legități, oamenii se “pre-simt” egali unul cu
altul, buni de la Dumnezeu, frați întru omenie, dar organizarea socială
îi face inegali, îi împinge de la egalitate la inegalitate, de la
bunătate la strâmbătate, la egoism și răutate etc. Același om, în
profunzimea lui este bun, egal întru ființă cu semenii săi, dar în
actele lui adeseori săvârșește răul. Explicația ține de conflictul,
când latent când manifest, dintre legea organizării ierarhic-inegalitare
și legea egalității și a bunătății (dreptății), a faptului că, în
fondul său (latența lui sufletească),
» Citește întreg articolul pe www.activenews.ro