„Umbra lui Iliescu” la Înalta Curte. Soarta Dosarului Revoluției, la mâna unei judecătoare care critica în 2019 protestele față de modificarea Legilor Justiției

Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, inculpați pentru infracțiuni contra umanității, așteaptă vineri, 10 februarie, alături de victimele evenimentelor din 1989 să afle dacă Dosarul Revoluției 3 rămâne la Înalta Curte sau va fi mutat la Curtea de Apel București. Soluția va fi pronunțată de judecătoarea Cristina Eleni Marcu, un magistrat care, în 2019, s-a poziționat împotriva celor care criticau modificarea Legilor Justiției de către PSD-ALDE.

Judecătoarea Cristina Eleni Marcu a promovat la Înalta Curte, la începutul anului 2020, de pe funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Constanța.

În această calitate, în martie 2019, magistratul a semnat o scrisoare deschisă, alături de președinți și vicepreședinți de instanțe, în care se poziționa împotriva judecătorilor care criticau modificarea Legilor Justiției.

Astfel, judecătoarea care în prezent are pe mână Dosarul Revoluției – de care vrea să scape de la primul termen de judecată în cameră preliminară – critica la vremea respectivă deciziile unor instanţe de a opri activitatea în semn de protest și cerea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), condus la vremea aceea de Lia Savonea, să ia atitudine față de judecătorii care nu priveau cu ochi buni inițiativele legislative ale PSD-ALDE.

Ce conținea scrisoarea semnată de judecătoarea Dosarului Revoluției
Iată doar o parte din conținutul scrisorii semnate de judecătoarea Cristina Eleni Marcu:

„APEL – Secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii: pentru ca, în virtutea atribuțiilor constituționale și legale pe care le are, să restabilească, de urgenta, cadrul și limitele în care judecătorii se pot manifesta la nivel de mesaj public și implicare revendicativă (…).
Pe fondul procesului legislativ de modificare a legilor justiției, înscriindu-se într-o tendință oarecum firească, generată de schimbări uneori de substanță, pe care legiuitorul le-a adus acestor legi, sistemul judiciar a cunoscut mai multe frământări cu privire la statutul și cariera judecătorilor și procurorilor (…)

Ultima perioadă de timp este marcată de o evoluție îngrijorătoare și neadecvată cu statutul de magistrat din partea unor colegi judecători, care aduce grave prejudicii de imagine justiției în ansamblul său, acreditând în rândul opiniei publice ideea unei justiții care nu mai poate rămâne imparțială.

Astfel, îndemnul la forme radicale de protest, suspendarea activității firești a instanțelor, instigarea la mișcări de stradă, dezinformările constante, rostogolirea intenționată a unor neadevăruri nu au niciun fel de legătură cu activitatea și statutul de judecător.
Judecătorul trebuie să rămână nepărtinitor și să fie capabil să facă aprecieri obiective și imparțiale în cauzele cu care este sau poate fi învestit în viitor.
Coborârea judecătorului în agora și participarea acestuia la adunări publice în care există riscul deja dovedit al confiscării acestora de către diverse persoane cu orientări politice manifeste, nu poate avea decât consecințe extrem de grave asupra ideii de justiție, în înțelesul ei fundamental”, arătau magistrații care au semnat respectivul document, printre care și judecătoarea Cristina Eleni Marcu.

De ce Dosarul Revoluției nu-i „de nasul” magistraților Înaltei Curți

La termenul din data de 27 ianuarie – primul după ce Dosarul Revoluției s-a reîntors de la Secția Parchetelor Militare – judecătoarea Cristina Eleni Marcu a ridicat din oficiu excepția necompetenței Înaltei Curți de a judeca procesul.

În susținerea excepției, instanța a arătat că la data faptelor detaliate în rechizitoriu – perioada 22-30 decembrie 1989 – Ion Iliescu nu era șef de stat. Or, Înalta Curte judecă numai șefi de stat și demnitari.

În cazul lui Ion Iliescu, acesta era președinte al Frontului Salvării Naționale, fiind validat ca șef de stat abia în martie 1990, după câștigarea primelor alegeri democratice.

Este de amintit că Dosarul Revoluției s-a mai judecat în procedura de cameră preliminară la Înalta Curte între anii 2019 și 2021, iar atunci judecătorul nu a avut obiecții cu privire la competență. Dosarul a fost restituit în 2021 la Parchet pentru cu totul alte nereguli.

Astfel, Dosarul Revoluției ar putea ajunge pe rolul Curții de Apel București (CAB), dar următorul termen de judecată se va desfășura abia la vară, deoarece sute de volume vor trebui mutate de la o instanță la alta, cauza va trece din nou prin procedura de distribuire aleatorie către un complet de judecată, iar mii de persoane vor fi din nou citate.

Rechizitoriu: Ion Iliescu a produs o baie de sânge pentru a păstra puterea
Pe scurt, în rechizitoriu se arată că Ion Iliescu este principalul artizan al „psihozei teroriste” de după 22 decembrie 1989, moment al fugii lui Nicolae Ceaușescu, iar pentru a-i lua locul dictatorului acesta a recurs la acțiuni de dezinformare care au avut ca rezultat 857 de morți și 2.382 de răniți.

Totodată, în actul de sesizare se arată că Gelu Voican Voiculescu a avut pe mână arhivele Securității și a distrus probele, iar generalul Iosif Rus este responsabil pentru masacrul de la Otopeni, unde militarii s-au omorât între ei, suspectându-se că ar fi „teroriști”.

Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus sunt ultimii trei inculpați care mai pot fi trași la răspundere pentru evenimentele de după 22 decembrie 1989 în condițiile în care alți ofițeri de rang înalt din Miliție, Securitate sau Armată – cooptați de „grupul Iliescu” în Comitetul Frontului Salvării Naționale (CFSN) – au fost deja condamnați, au primit clasare sau au decedat în răstimpul de 33 de ani scurs de la Revoluție.

„Psihoza securist-teroristă a stat la baza acțiunilor violente prin folosirea de armament militar. Focul fratricid, tragerile haotice, consumul uriaș de muniţie, au fost efecte directe ale instaurării psihozei securist-teroriste. Analiza întregului material probator al dosarului relevă această concluzie. În lipsa acestei psihoze, tragediile survenite începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989 nu s-ar fi produs. În baza probelor administrate, s-a concluzionat că nu au existat alte cauze ale survenirii acestor tragedii. În timpul Revoluției nu au acționat forțe teroriste sau terorist-securiste, nu au acționat forțe străine, neacționând nici alte forțe interne total acoperite (de genul structurilor de rezistență)”, notează procurorii SPM.