PSD și PNL lasă tinerii fără viitor! „Nu vreau să fiu sclav 30 de ani pentru o casă, în timp ce ei își construiesc vile din bani publici!”

Creditele în franci elveției și dublarea, în unele cazuri, a dobânzilor i-au lăsat pe mulți români cu oroare de împrumuturi la bănci. Într-o dezbatere aprinsă pe o platformă online au fost discutate argumentele pro și, mai ales, contra contractării unui împrumut

De ce ai contracta un credit, astăzi, în România? De ce unii români se feresc de credite ca dracu de tămâie? Răspunsuri interesante la aceste întrebări au fost date în cadrul unei discuții de pe platforma Reddit.

„Cei care nu vă faceți credite, care e motivația voastră?” – este întrebarea de la care a pornit dezbaterea.

Utilizatorul care a pus întrebarea a explicat de unde frica pentru a face credite: „Am o frică de bănci de când tata s-a ars cu un credit în franci elvețieni făcut prin 2007, care l-a urmărit până acum câteva luni. Rata s a dublat, el fiind singurul care lucra, am dus-o greu. Nu îl condamn, dar de atunci am o oroare pentru bănci.

Mie frica de muncă de asta nu fac credit.”

Au urmat aproape 300 de comentarii, unele haioase, altele chiar utile pentru cineva care se gândește să contracteze un credit la bancă.

„Haha? Frica de munca? Eu nici nu găsesc un job, haha…ha….uh” – a răspuns cineva.
„Nu prea ai alte opțiuni pentru o casă”

Unul dintre cele mai răspândire răspunsuri se referă la explicațiile pentru care ți-ai lua credit:

„Dacă nu ai moștenire de la bunici/părinți sau venituri imense, nu prea ai alte opțiuni pentru a-ți lua o mașină, un apartament sau o casă.”

Un alt utilizator pune în balanță plata dobânzii cu plata chiriei:

„Personal am făcut pace cu gândul acesta destul de ușor și am văzut-o că pe o investiție în mine. Am mers pe ideea – decât să plătesc chirie aproape cât/cât o rata și rămân cu nimic, la care mai adaugi riscul de a fi dat afara (poate proprietarul se hotăraște să își vanda apartamentul), mai bine îi dau la banca, pe un apartament care vă rămâne al meu.”

Un sfat important de la cei care iau credit: „În lunile în care pot, plătesc și rate anticipate și scad din perioada de credit, lucru care mi se pare o idee foarte bună.”

Un al sfat este să iți iei credit în valuta în care câștigi salariul: „La majoritatea celor care au pierdut, asta a fost și problema cu francii elvețieni în 2007.”

„Eu am gândit altfel. Dacă nu îmi mai permit rata și nu am ce face o vând, plătesc la bancă ce mai am și ies și cu cash de urgență. Dacă îi crește valoarea poate ies și pe plus”, a explicat altcineva.

Un alt utilizator nu este de acord cu creditul pentru mășină: „Își pierde prea mult din valoare ca să merite. Mai bine stai pe ceva mai ieftin până îți permiți ceva OK. Caz concret, am luat un Megan din 2014 la mâna a 2 a pe care l-am ținut 3 ani când aș fii avut bani să iau ceva mai bun (și l-am vândut cu aceeași sumă)”,

Un alt comentator susține că a trecut peste această frica de credite: „Am trecut peste. Am relizat că nu am cum să îmi iau casa fără acest instrument financiar. Am început ușor. Mi-am luat mășina în rate pe 5 ani. Am plătit-o în 3. Acum mi-am luat casa și sper să o plătesc în mai puțin de 10 ani”.

„Pentru casa nu ai alta soluție” – a susținut un alt comentator.

Soluția economului: „Am strâns banii în loc să mă duc în vacante”

Un comentator a explicat cum a reușit: „Ce vreau să notez e că mi-am vândut PS4 și alte chestii personale ca să am avans de mașină (+ce am mai strâns). La casă am avut aceeași abordare, adică mi-am vândut mașina (+ce aveam strâns + un ajutor din partea părinților). Mereu am strâns banii în loc să mă duc în vacante sau să cumpăr tot felul de prostii. Prietenii făceau mișto de mine că sunt un om al grotei și că nu fac nimic, acum mă întreabă când mai vin pe la mine să facem un grătar”.

Un alt comentator recomandă: „Renegociază la fiecare 3 ani, nu ieși din rata fixă”.

Un alt utilizator susține că are doar creditele pe care și le permite, adică nu are credite peste 20% din salariu.

„Pentru cumpărături mai mari, folosesc card de cumpărături cu dobândă 0%, dar, în general, pentru valorile mari, cel puțîn jumătate din valoarea produsului deja o am în contul de economii. Practic folosesc cardul de cumpărături pentru a nu pierde dobânda (e drept, nu mare) la economii”, explică un alt internaut.

Creditele pentru mașini nu sunt absolut deloc ok, spune altcineva: „Dobânzi mari și bani mulți cheltuiți pt ceva ce scade rapid în valoare, e una din cele mai mari greșeli financiare pe care oamenii de rand o fac.” Soluția este: „cumpără ceva second hand mai ieftin până iți permiți o mașină mai bună.”

„Eu am luat destul de multe electrocasnice folosind cardul de cumpărături dar am achitat înainte de termen suma totala, fară a plati și dobândă. Pe 19 Dec s-a hotărât cuptorul să traga pe dreapta, așa că am luat altul tot cu CC, este deja achitat. Din punctul meu de vedere, daca plătești când trebuie ratele la CC, te ajuta să cumperi diverse fară a intra în economii și fară a plati dobândă”, a explicat altcineva.

Riscul refuzului de a face credit pentru locuință

Un alt utilizator susține că dacă aștepți să strângi bani pentru o locuință, riști ca în câțiva ani prețul să se dubleze: „Părerea mea este că în România, o țară în curs de dezvoltare cu o piață imobiliară în creștere, dacă refuzi să faci credit în așteptarea strângerii sumei vei risca să fii priced out from the market. Poate tu în 3 ani pui deoparte 30 mii. Apartamentul//casa la care te uiți poate creste în piață noastră cu 60 mii în acei trei ani. Ajungi să pierzi mai mult decât dobânda.”

„Nu prea ai cum să plătești chirie 500 euro și să pui și deoparte să strângi să iei apartament de 120.000 euro cash când ai un salariu de 1000 de euro…”, a explicat un alt internaut.

„Cei care nu au credit ipotecar ori au bani mulți, fie le-au dat părinții tot ce au nevoie”, crede altcineva.

„Motivația e că la orice credit pierzi bani, niciodată nu câștigi bani”, spune un alt utilizator.

Un alt utilizator explică de ce va face un credit de €50,000: „Îl fac pe 30 de ani și o să am o rată lunară vreo 3-5 ani de vreo 1500 – 1700 de lei. Cam cât plătesc chiria acum. Să zicem că nu muncesc eu o perioadă, putem plăți chiria și restul cheltuielilor doar din salariul nevestei.

În cazul în care amândoi suntem cu buza spartă, am niște economii plus asigurare specific făcută pentru genul asta de perioade. Vezi că poți face asigurare la NN, iar în cazuri de genul, aceștia îți pot plăți câteva luni, ba chiar și-un an creditele, până tu te pui pe picioare. Iar în caz de deces poți să plătescă ei restul sumei plus să mai primească și restul familiei ceva.

Cât timp merge treaba bine și nu am alte cheltuieli prioritare, bag rapid anticipat să plătesc cât mai rapid creditul, plus că scap de dobânzi așa. În teorie aș putea să-l sting în 5-7 ani fără prea multe sacrificii.

Important e să nu te întinzi mai mult decât îți ajunge plapuma, că atunci începi să simți frigul la tălpi.”
„Pe mine nu mă interesează să fiu proprietar”

Un alt comentator susține că nu-l interesează să fie proprietar: „Nu vreau afaceri imobiliare și nici să fiu blocat în același loc mereu. Prefer chirii și să mă mut când vreau, că să fiu aproape de un anume loc, că să lucrez remote din alte orașe/tari, etc. Înțeleg perfect că unii vor o singura casa unde să îmbătrânească și etc, dar eu nu am avut niciodată acest vis, așa că nu am de ce să fac credite.”

„Am 30 de ani, iau credite de la 19 ani, am lucrat mereu, am început că taximetrist. Mi-am plătit facultatea cu credit, mi-am luat prima mășină cu credit, îmi construiesc casă cu credit. Mereu le-am terminat cu 1-2 ani înainte de termen. Dacă eșți suficient de calculat/ă nu văd unde ar fi problema”, a explicat altcineva.

Un alt utilizator are o alternativă la credit: „Personal, am ales opțiunea de a trage tare prin străînătate (Danemarca) timp de patru ani jumate în locul unui credit ipotecar pe 25-30 de ani lucrând din țară. A meritat sacrificiul? Cu siguranță! Mai ales că m-am mutat înapoi prin 2018, când prețurile încă erau decente. După schimbat nenumărate chirii, ți se cam ia de mutat, și vrei stabilitatea unui acoperiș al tău. Însă matematic vorbind, nu am văzut niciodată sensul la a munci “pe datorie” pe ani mulți pentru acest beneficiu.”