O mare criză economică se apropie, cu posibile tăieri de salarii și pensii, și o creștere a sărăciei. Economist: „Grecii și acum încă plătesc pentru erori similare” ANALIZǍ

Economia globală, implicit cea a României, riscă un dezastru comparabil cu cea mai mare criză din istoria omenirii, avertizează președintele Băncii Centrale Europene. Pe de altă parte, România este printre cele mai vulnerabile state, anunță economiștii chestionați, conform Adevărul.

Economia globală se confruntă cu riscuri comparabile cu cele care au dus la colapsul comerțului global în anii 1920 și, în cele din urmă, la Marea Depresiune dintre 1929 și 1933, a avertizat președintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, potrivit Financial Times. Este vorba despre cea mai mare criză din istoria omenirii, mult mai gravă, spun economiștii, decât cea care a început în 2007 tot în SUA.

Și tot în weekend, pură coincidență, ministrul Finanţelor, Marcel Boloş, a recunoscut în premieră, la Digi 24, că din 2025 vom avea taxe și impozite mai mari. Asta după ce în nenumărate alte dăți, Boloș, dar și alți politicieni importanți au negat că există planuri pentru a creșterea taxelor. Taxe care deja, susțin mulți experți, atârnă ca un bir tot mai greu de suportat pentru mediul economic privat și pentru populație. Viitorul pare tot mai tulbure, iar norii negri par să se adune la orizont.

Cristian Păun este profesor universitar la Academia de Studii Economice din București, în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale și e titularul disciplinei de Tehnica plăților și finanțării internaționale. El este și director executiv al Societății Române de Economie, fiind și membru al acesteia din 2009, dar și director executiv al Centrului de Cercetare în Relații Economice Internaționale din cadrul ASE București.

Profesorul Cristian Păun spune că avertismentul Christinei Lagarde este unul mai mult decât serios și că nu este vorba de exagerări. În opinia sa, există unele similitudini între situația economiei globale din 2024 și cea de acum exact un secol. Marea parte din probleme sunt generate și acum de politica monetară greșită, mai spune profesorul.

Istoria care se uită se repetă

„Doamna Lagarde nu exagerează, pentru că, până la urmă, sunt câteva similitudini. În primul și în primul rând, vorbim de această relaxare monetară puternică, care s-a întâmplat și în perioada interbelică. Să nu uităm de inflația din Germania de la Republica de la Weimar, care a fost foarte inflaționistă. În acele momente se considera că tipărind bani cu nemiluita, poți salva economia de la posibile crize, de la posibile recesiuni. Similar și acum avem aceeași abordare, adică considerăm că prin pârghi monetare, noi am putea să rezolvăm problemele omenirii, ceea ce nu e cazul”, explică profesorul Păun.

În opinia sa, politicile economice din prezent riscă să ducă o lume întreagă spre faliment, dacă nu va apărea o schimbare.

„Lumea s-a îndepărtat tot mai mult de această situație în care prosperitatea se obține prin schimburi comerciale, prin producție, prin economie, prin mijloace economice și tot mai mult se îndreaptă către bunăstarea obținută cu mijloace politice, cu bâta, adică redistribuire de resurse. Este mai ușor să produci bani din nimic, din tiparniță și taxe peste cel care produce bunuri și servici, dar lucrul ăsta nu este sustenabil. El va duce într-un final către faliment, către o societate violentă pentru că resursele se împuținează”, mai spune el.

„Lagarde are dreptate doar parțial”

Expert în macroeconomie, Globalizare și dezvoltare economică, respectiv Economie monetară și Finanțe internaționale, Radu Nechita este conferențiar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

Parțial, el este de acord cu afirmațiile Christinei Lagarde, dar atrage atenția că printre cei care au contribuit la această situație se află și ea.

„Doamna Lagarde are dreptate doar parțial, ca să nu spun altfel, în sensul că marea criză din 1929, unii zic 1933, alții zic 1946, că așa e mai exact, deci acea mare criză a fost cauzată de erori de politică monetară. Aici nu știu dacă ea își asumă acest lucru în calitatea ei de președinte a Băncii Centrale Europene. Deci dacă este o recunoaștere a faptului că politica laxistă a Băncii Centrale Europene este o cauză a crizei actuale la fel cum a fost cea din anii 1929-1933 sau 1946, e bine”, punctează profesorul clujean.

Există și câteva diferențe, dar și multe asemănări mai spune Radu Nechita.

„Diferența este că atunci a fost o perioadă de inflație. Banca Centrală Americană în sistemul Rezervei Federale, înființată în 1913 cu intrare în funcție în 1914, a făcut o politică inflaționistă până prin 1928. Deci aici iarăși seamănă povestea. După care, fără niciun avertisment, fără nicio altă măsură de tranziție, au trecut de la o politică inflaționistă nu la una de oprire a creșterii masei monetare, ci la una de restrângere, de prăbușire a masei monetare. Adică la o politică de deflație”, explică Nechita.

Însă nu doar americanii au greșit. Și alte bănci centrale s-au întrecut în gafe, ceea ce a complicat lucrurile.

„În afară de acea eroare de politică monetară făcută de Banca Central-Americană, în alte părți au fost erori de alt tip. Dar au fost și în alte părți erori de politică monetară. Ce s-a întâmplat? Erorile de politică monetară au fost combinate, amplificate de erorile de politică comercială internațională. Statele Unite și alte țări în anii 20 au inițiat o serie de politici protecționiste. Au apărut noi state, în Europa Centrală, iar unele țări, nu foarte multe, și au câștigat independența, deci nu discutăm de procesul de decolonizare de după. Dar exista o mai mare autonomie în decizii și rezultatul a fost o multiplicare a politicilor protecționiste”, adaugă el.

Unde greșește Uniunea Europeană

Însă chiar și în prezent, inclusiv în Uniunea Europeană se merge pe un sistem protecționist și cu foarte multe reglementări.

„Economiștii nu sunt de multe ori de acord în unele puncte, dar există puncte în care școlile economice cad de acord. Unul din aceste puncte de acord dintre școlile de economie este acela că politicile protecționiste sunt păguboase pentru țările, popoarele care le practică politici. Și vedem din păcate că exact asta se întâmplă și în Uniunea Europeană. Și atunci, dacă doamna Christine Lagarde se referă la erorile de politică monetară făcute de Banca Centrală Europeană și la erorile și iluziile protecționiste revândute, reambalate, reciclate, regurigitate de politicieni în goană după voturi, acum, da, din acest punct de vedere, seamănă povestea. Deci, asta avem, erori de politică monetară și măsuri împotriva liberului schimb la nivel internațional”, mai spune el.

Pe de altă parte, deși susține că situația e departe de a fi roz, Radu Nechita nu crede că e la fel de gravă ca la începutul secolului trecut.

„Eu nu cred că situația este atât de gravă ca și atunci. De ce? Pentru că până și politicienii mai învață câte ceva. Un risc major a fost în criza din 2007-2008, când au apărut de peste tot, din America în Europa și trecând peste tot, prin toată lumea, tentații protecționiste. Organizația Mondială a Comerțului a reușit să dezamorseze cea mai mare parte din tentațiile de atunci. Din păcate, acum, Organizația Mondială a Comerțului a fost slăbită în mod sistematic, iar Uniunea Europeană și Statele Unite au o responsabilitate în această poveste. Adică, dezastrul politicilor anti-pandemie a fost pus pe seama Comerțului Internațional. Deci, politicienii din toate țările au fost, din nou, extraordinar de talentați în a devia degetul care arăta spre ei și să arunce vina asupra, cu totul și cu totul altor, aspecte”, completează profesorul clujean.

România, printre cele mai expuse țări

Vestea proastă este că dacă vor fi probleme la fel ca în anii 20 ai secolului trecut, România va fi printre țările cele mai expuse și evident printre cele mai afectate. Cu o economie slăbită, cu un deficit uriaș și cu tentații populiste, România se află în pericol.

Iar faptul că în sfârșit ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, adminte că vor exista creșteri de taxe și impozite nu anunță deloc vremuri bune. De acest lucru este convins Cristian Păun.

„Ca să-l parafrazez pe domnul Boloș și specialitatea dumnealui, gura păcătosului adevăr grăiește. Și aș mai adăuga și altceva. Da, domnul Boloș, teolog la origine din ce știu eu, mai are așa o umbră de remușcare că nu ne spune nouă adevărul și din când în când ne spune adevărul. Mă mir că a avut curajul să facă treaba aceasta, pentru că într-adevăr ce va veni după alegeri va fi destul de complicat. N-ai cum să acoperi tot acest noian de măsuri populiste fără o creștere de fiscalitate și din păcate această creștere de fiscalitate nu va fi suficientă”, avertizează Păun.
Ne-ar putea așteapta vremuri grele ca în 2010

Situația ar putea deveni tot mai dramatică și nu ar fi exclus să se întâmple la fel ca în anul 2010, când Guvernul Boc a decis să taie pensiile și salariile bugetarilor și a crescut TVA.

„Vor exista din păcate tăieri, foarte multe tăieri. Vor fi făcute toate foarte probabil în disperare sau cu foarte mult iz politic în spate, adică pleacă acasă doar cine trebuie să plece acasă, nu cel care-i competent. Nu vom vedea reforme în continuare, nu vom vedea lucruri care să modernizeze cu adevărat România. În schimb vom vedea în continuare aceeași politizare, poate chiar mai acerbă, a instituțiilor statului și continuarea acestui proiect care a început de ceva vreme, de legare de glie, de legare de tătuc, de legare de stat, a mediului privat”, mai spune el.

Falimentele se vor înmulți, iar tot mai multe firme mici și mijlocii vor fi nevoite să intre în programe dirijate de stat, dar sortite eșecului prin modul în care sunt gândite.

„Practic toate companiile care refuză să se conecteze, să se mufeze la contracte cu statul, fonduri europene, subvenții, programul Tomata, Ceapa și alte programe inventate de guvern, într-un final vor da faliment pentru că sunt suprataxate și pentru că nu intră în această horă păguboasă în care statul cu o mână ia, cu o mână dă, oprindu-și evident obolul pentru a-i plăti pe cei care gestionează acest sistem haotic. Mâna care ia și mâna care dă trebuie plătită și ea cu salarii, și nu cu orice salarii, cu salarii importante, babane, mult peste rata de profitabilitate a celor care produc ceapa sau tomata prin aceste programe”, adaugă el.

Criza care poate veni oricând din Germania

Iar faptul că țări ca Germania se află într-o situație delicată nu fac decât să amplifice problemele economiei României. Astfel, pe termen medi, dacă nu chiar scurt, România poate ajunge în care se afla Grecia în urmă cu 10-15 ani.

„Putem să avem această situație, iar această situație poate fi grăbită de ceva care deja cumva se prefigurează la orizon. Vorbesc de posibila intrare într-o stagflație sau recesiune a Zonei Euro, mă refer la țări ca Germania, Franța, Italia, adică cele care sunt principalii parteneri comerciali sau principali investitorii în România. Cu fiecare lună de stagnare în Germania, de exemplu, începem să avem și noi tot mai mari probleme. Așa încep să se închidă afaceri, încep să se reducă comenziile, asta cu atât mai mult cu cât depindem foarte mult de mersul economiei în lumea europeană și vedem că lucrurile acolo nu prea merg bine. Și atunci, genul acesta de huzur pe banii extrași din economia reală care nu o duce foarte bine, va fi complicat. Iar dacă se complică și mai mult situația în țări ca Germania, da, vom ajunge la niște măsuri foarte complexe, pentru că vom fi obligați să cerem ajutorul FMI-ului, iar în momentul acela lucrurile se complică enorm”, e semnalul de alarmă tras de Cristian Păun.

Am luat-o pe urmele Greciei

De altfel, România a luat-o deja pe urmele Greciei, iar multe dintre greșelile comise acum 20 de ani la Atena sunt repetate cu nonșalanță la București.

„FMI-ul nu e nici Comisia Europeană, el va ține clar linia creditorilor internaționale. Ați văzut ce s-a întâmplat cu Grecia, n-a existat loc de discuție atunci când problema a fost preluată la nivelul instituțiilor financiare internaționale, deși grecii au evitat până în ultimul moment acest lucru. Și acum grecii plătesc și vor plăti poate mult timp de acum înainte pentru acele erori pe care le-au făcut, erori care sunt similare României din momentul de față. Nu poți totuși să-ți cumperi voturile cu orice preț, mai ales riscând stabilitatea și finanțele țării. Avem de a face cu o bandă de politicieni care pot face ce își doresc ei cu banii noștri, din păcate, și de cele mai multe ori nu fac lucruri bune cu banii ăștia. Asta e partea tristă. De asta nu sunt foarte optimist”, încheie Cristian Păun.
Cum e păcălită „ciocoimea bugetară”

La fel de pesimist este și Radu Nechita, atunci când vine vorba despre 2025 și despre problemele care apar la orizont. Profesorul clujean îl contrazice pe Marcel Boloș și spune că România ar putea fi repusă pe linia de plutire și fără a crește taxele și impozitele. Există însă un „dar”.

„Eu mereu apreciez sinceritatea, dar o apreciez mult mai puțin atunci când vine după minciună. Nu este adevărat că nu există alternative. Alternativa este să termine cu risipitul banilor, deci reducerea cheltuielile publice. Doar că, în calculule politicienilor, ei se gândesc că o creștere de taxe le face să pierdă mai puține voturi decât o reducere a cheltuielilor publice. Deci calculul lor este ăsta. Așa se întâmplă. Aruncă în continuare povara asupra mediului de afaceri privat și își păstrează ciocoimea bugetară și votanții care cred greșit că din acest joc al redistribuirii ei câștigă. De fapt suntem perdanți cu toții, mai puțin un grup foarte, foarte, retrâns de acolo, de la butoane și de la mouse-ul cu care își dau click la viramentele pe care le fac în sectoarele și la firmele preferate ei”, încheie Radu Nechita.