Motivele din spatele vizitei neaşteptate a lui Emmanuel Macron la Bucureşti. „România a făcut bine că a spus «Nu»“

Preşedintele Macron vine marţi, 14 iunie, în România pentru a discuta cu omologul său român, Klaus Iohannis, despre reforma Uniunii Europene propusă de Paris, dar care nu e pe placul Bucureştiului. Analistul Ştefan Popescu explică şi care sunt interesele Franţei în zona Mării Negre şi a vorbit despre rezultatele algerilor din Franţa, de duminică, 12 iunie.

Cunoscut analist de politică externă, Ştefan Popescu este doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane al Universităţii Paris 1 – Sorbona (Summa cum laude) şi profesor la Şcoala Naţională pentru Studii Politice şi Administrative. El a explicat pentru „Adevărul” motivele acestei vizite neaşteptate făcute de preşedintele Franţei, Emmanuel Macron. „Cel mai probabil preşedintele Macron va aborda în discuţiile cu preşedintele Iohannis şi reticenţele României cu privire la proiectul sau de reforma a Uniunii Europene. România a făcut bine că a spus «Nu». Ştiţi, fostul preşedinte francez François Mitterrand spunea că cel mai important cuvânt în politică este «Nu». De ce ? Pentru că atunci toţi vin la ţine să te întrebe de ce refuzi. Important este însă şi cu ce venim, cu ce idei, cu ce proiect de reforma a Uniunii şi nu cu banalităţi de genul sloganului preşedinţiei române a Consiliului UE despre coeziunea europeană”, spune Popescu.

Profesorul nu este deloc surprins că Macron vizitează Bucureştiul la scurt timp după realegerea sa în funcţia de preşedinte, România fiind una dintre primele ţări aflate pe lista sa. Pentru Ştefan Popescu, nu este o surpriză nici faptul că vizita a fost anunţată abia cu câteva zile înainte şi spune că acesta este un amănunt nesemnificativ. „În niciun caz nu e ciudat că vizita a fost anunţată cu scurt timp înainte, cu atât mai mult când avem de-a face cu state membre UE. Vizitele bilaterale franco-germane sau franco-italiene se aranjează şi cu câteva zile înainte întrucât avem de-a face cu relaţii foarte apropiate în care şefii de stat şi de guvern se apelează şi pe telefonul portabil. De asemenea, trebuie să privim şi nivelul vizitei de la Bucureşti, o vizită de lucru care necesită mai puţine şi mai scurte demersuri decât vizitele oficiale sau cele de stat”, arată profesorul. Am intrat pe „radarul“ Franţei Vestea bună este că pentru prima dată Franţa are un interes aparte pentru zona Mării Negre. Nu întâmplător Franţa conduce Grupul de Luptă al NATO (Battle Group Forward Presence – BGFP) din România, a cărui naţiune-cadru. De altfel, trupele franceze au defăşurat în România un sistem de apărare sol-aer de ultimă generaţie. „Pentru prima dată Franţa are un interes bine definit la Marea Neagră.

Pentru prima dată în ultimii 25 de ani. Acum câţiva ani a fost elaborată şi o doctrina a Franţei la Marea Neagră, primul document strategic de acest fel de la Războiul Crimeii (1853-1856) încoace. După 1997 când Franţa ne-a susţinut puternic pentru a adera la NATO la summitul de la Madrid, elitele politice şi militare române au realizat că Statele Unite sunt cele care au decizia şi, prin urmare, s-au detaşat încetul cu încetul de Franţa. Din păcate, preşedintele Traian Băsescu a promovat o relaţie exclusivă cu Statele Unite ale Americii, manifestându-şi făţiş puţină simpatie pentru Franţa. Acest lucru a scos România de pe agenda de priorităţi a diplomaţiei franceze.

În urma Brexitului, Franţa a început o politică de ocupare a locului lăsat liber de Marea Britanie, consolidându-şi puternic prezenţa în Mediterana Orientală unde Marina Naţională franceză este o prezenţă permanentă în Grecia şi în Cipru. Mai mult, în timpul ultimei crize dintre Grecia şi Turcia, Franţa a desfăşurat în Insula Creta două aeronave din forţa de descurajare nucleară, ceea ce a constituit un semnal foarte puternic atât pentru Ankara, dar şi pentru toate ţările din regiune. Or Marea Neagră reprezintă un spaţiu legat direct de Mediterana Orientală”, explică profesorul.

Ştefan Popescu subliniază însă şi că, în acelaşi timp, interesele franceze la Marea Neagră au legătură şi cu prezenţa rusă în statele din Sahel aflate în sfera de interes a Parisului: „Interesele franceze la Marea Neagră au legătură şi cu prezenţa rusă în statele din Sahel aflate în sfera de interes a Parisului, cu strategia Franţei de afirmare a responsabilităţilor care decurg din statutul de cea mai mare putere militară a Uniunii Europene, dar şi cu intenţia de a afirma o prezenţa europeană şi a nu lăsa exclusivitatea unor negocieri ruso-americane care să privească securitatea continentului.” Ce nu merge bine Vizita de lucru a preşedintelui Macron vine într-un moment în care relaţiile economice dintre cele două ţări sunt destul de bune, iar investiţiile franceze în România sunt consistente. Există însă şi câteva probleme, chiar dacă România şi Franţa au cooperat inclusiv pe proiecte industriale militare încă din anii 30-40. România, spune el, nu a înţeles încă avantajele pe care i le poate oferi o cooperare solidă cu Franţa. „Cooperarea militaro-industrială franceză este foarte veche şi îşi găseşte originile în perioada interbelică, atunci când au fost produse sub licenţă tanchete Renault. Ea a continuat şi în comunism şi cu toţii ştim de elicopterele produse la Braşov sub licenţă franceză, Alouette şi Puma. Din păcate, în ultimii ani nu s-au găsit domenii comune de cooperare, neînţelegându-se în sferele decizionale din România că pericolul instituţionalizării vitezelor europene poate fi înlăturat numai prin cooperări industriale cu ţările aflate în Europa aşa-numitului nucleu-dur. Nu s-a înţeles nici importantă investiţiilor off-set, cu alte cuvinte sumele alocate înzestrării armatei române cu echipamente occidentale să se regăsească şi în dezvoltarea unor industrii cu mare valoare adăugată în România şi nu doar în asamblarea şi vopsirea echipamentelor. Or Franţa este una din puţinele ţări, dacă privim modele de contracte încheiate cu ţările importatoare de echipamente militare, care chiar face transfer de tehnologie“, arată Popescu.

Profesorul a dat şi un exemplu concret, problema corvetelor. „Fabricarea corvetelor în România, la Constanţa, dacă s-ar fi ajuns la un numitor comun, ar fi creat posibilitatea mentenanţei în România şi a navelor achiziţionate de Grecia de la Naval Group, dar mai ales ar fi reprezentat cel mai bun instrument de consolidare a intereselor franceze în România“, a conchis Ştefan Popescu.. Unde greşim Dacă în ultimii ani se vorbeşte despre existenţa unor falii în relaţiile transatlantice şi despre faptul că ţările din Est, inclusiv România, au de ales între a se integra în una din axele strategice Paris – Berlin – Roma sau Washington – Londra – Varşovia, Ştefan Popescu spune că aceasta e mai degrabă o falsă problemă şi că România nu trebuie să facă o astfel de alegere. Există însă alte probleme, palpabile, cât se poate de reale, care reprizintă riscuri pentru o ţară precum România.

„Dincolo de diversele axe strategice, trebuie să fim mai îngrijoraţi de frontierele tehnologice şi de dezvoltare care se conturează tot mai rapid şi accentuat în Uniunea Europeană, iar România, în mod sigur, va rămâne în categoria statelor slab dezvoltate ale comunităţii europene. Ratele de creştere economică ale României, dar şi calitatea creşterii nu au perspective care să ne permită să afirmăm că vom depăşi zona de periferie. Uniunea Europeană evoluează şi ea într-o serie de formate cu geometrii variabile, iar acestea sunt desenate de Alianţa Bateriilor, Alianţa Hidrogenului, de parteneriatele industriale precum cloud-ul european şi dezvoltarea de nanotehnologii”, susţine Popescu.

Şi asta nu este tot. România nu reuşeşte să fie suficient de convingătoare pentru unele state din Occident, motiv pentru care nici nu a fost admisă în spaţiul Schengen. Asta şi pentru că, adaugă el, diplomaţia românească nu a reuşit să fie convingătoare pentru ţări ca Olanda sau Finlanda. „În plus, România mai are o problemă care este de fapt problema majoră a integrării europene şi anume gradul de socializare cu elitele europene. Elitele politice ale României sunt mai interesate de fotografia de pe Facebook decât de calitatea interacţiunii cu elitele franceze, germane, italiene, olandeze etc”, atenţionează profesorul Popescu. „Fotografia” alegerilor de duminică Ştefan Popescu a comentat şi rezultatele alegerilor din primul tur din Franţa, de duminică, 12 iunie, şi a explicat particularităţile sistemului electoral francez: „Alegerile legislative din Franţa se referă la camera joasă a parlamentului, Adunarea Naţională. Sunt aleşi 577 de deputaţi printr-un sistem uninominal majoritar. Astfel, un candidat e ales dacă obţine jumătate plus 1 din sufragii, dar un număr egal cu 25 % din numărul alegătorilor înscrişi. În caz contrar, se organizează un al doilea tur unde participă candidaţii clasaţi pe primele două locuri. Alegerile senatoriale sunt diferite şi vor avea loc în septembrie 2023. Sunt alegeri indirecte. Senatorii sunt desemnaţi de un colegiu al marilor electori. Mandatul deputaţilor francezi este de 5 ani.”

În opinia sa, Franţa va avea stabilitate politică pentru următorii cinci ani, însă aliaţii Macron şi aliaţii săi vor avea de această dată o opoziţie foarte puternică. „În primul rând prezenţa la vot depăşeşte 50% şi este similară celei din 2017. Coaliţia prezidenţială se află la egalitate cu cealaltă coaliţie, formată din stânga radicală, stânga tradiţională şi ecologişti şi ghidată de Jean-Luc Mélenchon, fiecare cu aproape 26 %. Partidul doamnei Le Pen a ajuns pe locul al treilea cu puţin peste 19 % iar dreapta tradiţională a obţinut 13 %. Aşa cum arată acum harta electorală, putem anticipa o scurtă majoritate pentru coaliţia prezidenţială, formată în jurul partidului lui Emmanuel Macron, La République en Marche. Chiar dacă această majoritate va fi ceva mai largă, totuşi preşedintele va depinde de concursul celor doi aliaţi- partidul fostului premier Édouard Philippe, Horizons, şi centriştii, UDI. Este posibil să poată însă şi «sifona» pe parcurs aleşi din stânga şi dreapta tradiţionale. Franţa va avea stabilitate politică pentru următorii cinci ani, însă scorul important obţinut de coaliţia condusă de Mélenchon şi de partidul doamnei Le Pen va influenţă politică majorităţii care va adopta din tematicile radicale în materie de securitate, suveranitate, politici sociale şi un anumit protecţionism”, a conchis profesorul.