INTERVIU Fostul număr doi în Serviciul de Informații Externe, Silviu Predoiu: Gravă îmi pare atitudinea si sistemul de valori ce se ghicesc în spatele întregului pachet de legi privind securitatea națională. Serviciile trebuie demilitarizate

Fostul prim-adjunct al Serviciului pentru Informații Externe, Silviu Predoiu, critică noile legi ale securității naționale, care acordă puteri sporite serviciilor de informații. Predoiu susține că pot fi identificate articole care ”nu au ce căuta într-un proiect legislativ al unui stat european, declarat democratic”, arată G4media.ro.

”Mai gravă îmi pare atitudinea si sistemul de valori ce se ghicesc în spatele întregului pachet de legi si care, spre deosebire de o prevedere sau alta, pot fi mult mai greu schimbate”, spune fostul prim-adjunct SIE.

Predoiu susține că serviciile secrete din România trebuie demilitarizate și că Bulgaria a fost printre ultimele state din UE care a renunțat la statutul de militar al ofițerilor de informații. ”Există servicii cu o componentă limitată, minoritară, militarizată, dar servicii militarizate în integralitate, asemenea celor românești, nu mai sunt în U.E”, a precizat Predoiu.

El a criticat extinderea listei de amenințări la siguranța națională, precizând că ”există amenințări vizând toate domeniile, dar nu toate trebuiesc gestionate de serviciile de informații”.

Întrebat cum își explică influența tot mai mare pe care serviciile de informații au ajuns să o aibă azi în România, Predoi a răspuns: ”Influența ”obscură” a serviciilor de informații (căci presupun că la aceasta vă referiți) este invers proporțională cu inteligența, nivelul de pregătire, experiență, realism, bun simț și pricepere al politicianului nostru. Problema nu este când sau că serviciile propun forma primară a legii, ci atunci când aproape nimeni din guvern sau parlament nu vrea, nu are curajul sau interesul să intervină pe ea, iar cei prea puțini dispuși să o facă nu știu cum. Oricum rezultatul este prost pentru toată lumea.”

Rep: Ați calificat recent proiectele de legi privind securitatea națională drept ”un atentat la democrație”. Care sunt, punctual, articolele de legi/ prevederile care considerați că sunt cele mai periculoase și ar trebui eliminate?

Silviu Predoiu: Dacă dorim, putem identifica articole care nu au ce căuta într-un proiect legislativ al unui stat european, declarat democratic. Aici se pot regăsi prevederi ca aceea ce conferă Președintelui CSAT dreptul de decizie finală în cazul nerealizării consensului între membrii acestui organism sau cele prin care, practic tot ce există în societatea noastră, este inclus, explicit sau implicit prin abstractul premeditat al formulărilor, în zona amenințărilor de securitate, intrând astfel în competența serviciilor de informații.

Dincolo însă de articolele punctuale, mai gravă îmi pare atitudinea si sistemul de valori ce se ghicesc în spatele întregului pachet de legi si care, spre deosebire de o prevedere sau alta, pot fi mult mai greu schimbate.

Rep: Considerați că serviciile secrete ar trebui demilitarizate? În ce țări UE serviciile de informații mai funcționează ca structuri militare?

SP: Da, indiscutabil. Am propus și promovat sistematic această abordare încă din 2004, ea a reprezentat un punct distinct în programul amplu de reforma al SIE, singurul neîndeplinit de altfel din lista cu zeci de obiective de atins, exclusiv datorită respingerii propunerii de către factorul politic.

Nu este vorba doar de renunțarea la uniformă, ci de o schimbare de mentalitate, de atitudine, de raportare la cetățean. Există servicii cu o componentă limitată, minoritară, militarizată, dar servicii militarizate în integralitate, asemenea celor românești, nu mai sunt în U.E. Bulgaria a fost, cred, printre ultimele state U.E. în care s-a renunțat la statutul militar al structurilor de informații.

De altfel, dincolo de problemele noastre interne generate de statutul cadrelor, generăm si o confuzie la nivelul UE și NATO, care prin servicii militare definesc serviciile specializate în obținerea de informații strategice și tactice militare (adică omologii DGIA). La nivel european mai funcționează ca structuri militare serviciile din Ucraina, Moldova, Rusia …… Depinde în ce parte vrem să privim.

Rep: Ce ar trebui schimbat în lege pentru ca mecanismele de control civil să fie eficiente și nu formale cum sunt în prezent? Cum ar trebui să arate un mecanism real de control?

SP: Acest punct necesită o dezbatere mai amplă, există modele funcționale la nivel euro-atlantic, care au ca punct comun existența unui corp de experți, avizați pentru acces la informații clasificate prin parcurgerea integrală a procedurii de vetting, care sprijină actul de control parlamentar și cel executiv având acces nelimitat la toate datele ce privesc serviciul monitorizat.

De-a lungul timpului, pe parcursul mandatului meu de prim-adjunct al directorului SIE, am prezentat din proprie initiativă factorilor de decizie, în mai multe rânduri, modalități de eficientizare a actului de control asupra activității de informații.

Rep: Ce înseamnă eliminarea oricăror forme de control asupra fondurilor operative, care devin secrete de stat? Ce riscuri există?

SP: Înseamnă în fapt anularea celei mai importante pârghii de control. Evident, verificarea corectă și real eficientă a cheltuielilor operative nu este un act pur contabil, presupune o înțelegere a principiilor și obiectivelor muncii de informații, de aceea implică o anumită expertiză a persoanei desemnate.

Aceasta tocmai pentru a gestiona riscurile presupuse de accesul la unele dintre cele mai sensibile informații, căci cheltuielile operative sunt strict legate de sursele de informare, metodele și mijloacele de muncă.

Rep: În contextul războiului din Ucraina, este justificată mărirea puterii serviciilor secrete prin obligarea cetățenilor să colaboreze la cererea ofițerului de informații?

SP: Cred că s-a interpretat greșit ce presupun aceste prevederi, iar asta este evident răspunderea celor care au redactat confuz și pe un ton oarecum răstit respectivele paragrafe. În Constituție se precizează că “Fidelitatea faţă de ţară este sacră” și, de asemenea, că “Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România”.

Privit din acest unghi, acceptarea unei solicitări oficiale de dialog cu reprezentantul autorității de stat învestite cu apărarea acestuia, în situații punctuale, bine justificate, ar trebui să fie o normalitate. Nu este vorba despre obligația de a deveni colaborator al structurilor de informații, așa cum s-a interpretat.

Dacă doriți o reprezentare mai vizuală, mai concretă, cum toți suntem amatori de filme polițiste, este vorba despre ceea ce vedem în filmele americane, respectiv disponibilitatea oricărui cetățean de a accepta un dialog atunci când interlocutorul se legitimează ca agent FBI.

Rep: Considerați că este bine ca serviciile de informații interne (subliniez, interne) să își poată înființa firme sub acoperire, ONG-uri?

SP: Nu, nu cred, dar aceasta este poziția mea pe care o pot argumenta. Presupun însă că cei care promovează un asemenea punct de vedere au, la rândul lor, o serie de justificări. O concluzie se poate trage doar după o dezbatere serioasă și calificată pe subiect.

Rep: Este justificată extinderea listei de amenințări la siguranță națională la aproape toate domeniile, inclusiv educație, cercetare, patrimoniul național? Cum se explică absența corupției sau a infracțiunilor financiare din listă?

SP: Nu, sub nicio o formă. Da, există amenințări vizând toate domeniile, dar nu toate trebuie gestionate de serviciile de informații. Problema este că, de multe ori, chiar cei responsabili de aceste segmente, preferă o cedare de autoritate către structurile de informații, ceea ce le permite păstrarea privilegiilor cu scăderea obligațiilor și a responsabilităților.

Nu cred că lipsesc din listă cele două aspecte semnalate de dvs, la cât de confuz sunt formulate unele dintre amenințări mă tem că în categoria de amenințare la adresa securității naționale se poate regăsi absolut orice. Dar, în ultimă instanță, și am în minte scandalul Hexipharma, ar trebui și noi ca societate să ne hotărâm ce vrem de la servicii și să înțelegem că nu trebuie să ne întoarcem către SRI sau SIE ori de câte ori avem senzația ca ceva nu merge.

Pentru că, dacă presa și opinia publică așteaptă ca SRI să cunoască și controleze toate aspectele socio-economice ale țării, atunci nu trebuie să ne mirăm că totul devine, și în mod legal, o amenințare la adresa securității naționale.

Rep: Procedura de revocare a șefilor serviciilor secrete. Cum sunt revocați șefii serviciilor în alte state europene (la propunerea cui, în ce situații etc) și ce model ar fi cel mai potrivit pentru România?

SP: Cred că se “pleacă după fentă”, acest aspect este secundar, dacă actul de control este corect reglementat, atunci procedura de demitere ar fi doar o formalitate. Căci doar așa se elimină arbitrariul. Mai degrabă aș fi preocupat de existența unui mandat al directorului, pe care eu l-aș vedea unic și cu o durată de maximum 4 ani.

Rep: Comparația drafturilor de lege cu puterile fostei Securități este corectă sau exagerată?

SP: Corect este să comparăm legea cu legea și puterile cu puterile. Nu intenționez să recitesc legile ce guvernau activitatea fostei securității pentru a le pune lângă cele discutate acum. Este bine să avem servicii puternice, cât mai puternice. Problema cu puterea lor este în slujba cui este pusă și cine o controlează pentru a ne asigura că este folosită corect și justificat și că nu există abuzuri.

Rep: Cum vă explicați influența tot mai mare pe care serviciile de informații au ajuns să o aibă azi în România, ajungând, iată, să își scrie propriile legi de funcționare?

SP: Influența ”obscură” a serviciilor de informații (căci presupun că la aceasta vă referiți) este invers proporțională cu inteligența, nivelul de pregătire, experiență, realism, bun simț și pricepere al politicianului nostru. Problema nu este când sau că serviciile propun forma primară a legii, ci atunci când aproape nimeni din guvern sau parlament nu vrea, nu are curajul sau interesul să intervină pe ea, iar cei prea puțini dispuși să o facă nu știu cum. Oricum rezultatul este prost pentru toată lumea.