Generația decrețeilor se apropie de 60 de ani, iar un val de sărăcie fără precedent este pe cale să lovească

50% dintre români nu au nicio economie pentru bătrânețe, avertizează economistul Radu Crăciun. Asta se petrece și pe fondul unei relații greșite între generații, aproape singulare în restul Europei.

În România, rata sărăciei relative, care măsoară ponderea persoanelor sărace în totalul populației, pentru grupa de vârstă de 65+ ani a urcat în ultimii 10 ani de la 14,4% la 19,5%, potrivit datelor INS.

„Asociația pentru Pensiile Administrate Privat (APAPR) a făcut un sondaj din care a reieșit că 50% dintre români n-au nicio economie pentru bătrânețe, ceea ce e trist. Există mentalitatea asta păguboasă de genul că „lasă că oricum nu mai prind pensia”. Ceea ce e fals. Sau mai e tipul de gândire: „lasă că mai am timp până la pensie, o să văd mai târziu ce fac”. Numai că se trezesc prea târziu”, explică Radu Crăciun.

Crăciun este membru fondator al Asociației Analiștilor Financiar Bancari, președinte al Asociației pentru Pensiile Administrate Privat și conduce BCR pensii.

De ce copiii nu dau banii înapoi?

În opinia lui, mulți români îmbătrânesc săraci și pe fondul unei mentalități aproape singulare în restul Europei. „În multe cazuri, părinții oferă copiilor bani, ca să-și cumpere o casă sau o mașină, iar seniorul rămâne descoperit financiar. Nu mai spun că seniorul nu-și mai permite pe urmă să meargă la medici, băi, excursii, tratamente…”, spune economistul roman.

Crăciun spune că există două comportamente: unii dintre tineri vor să dea banii înapoi, dar puțini pot, iar alții concep mecanismul ca unul în care nici nu trebuie să-i dea înapoi, pe ideea că ”și-au făcut doar datoria de părinți dându-ne banii lor”.
Nu apucăm să strângem bani și din cauza timpului redus

În procesul de ”a pune ceva departe” românii nu sunt ajutați nici de legislația și de realitatea muncii.

”Nu e vorba că muncim prea mult, ci dimpotrivă. Statisticile arată, de exemplu, că vârsta reală de pensionare în România este de sub 60 de ani. Cu cât muncești mai puțin, cu atât acumulezi mai puțină avuție care să te ajute. Cu cât te pensionezi mai repede cu atât vei trăi mai mult la pensie cu o pensie mică”, mai spune Crăciun.

Înainte de a intra la pensie, românii lucrează în medie puțin peste 32 de ani, fiind poporul cu cea mai scurtă durată medie a vieții profesionale, arată datele Eurostat. Media europeană este de 39 de ani, iar Olanda înregistrează valorile cele mai mari- aproape 44 de ani de serviciu. După Olanda, Suedia (43,1 ani) și Danemarca (41,3 ani) sunt țările în care durata vieții profesionale e cea mai ridicată.

Cele mai mici durate de viață profesională au fost înregistrate în România (32,2 ani), Italia (32,9 ani) și Croația (34,0 ani), arată Eurostat.
„Problema nu e doar că îmbătrânim înainte să devenim bogați ca persoane fizice. Țara asta îmbătrânește înainte să apuce să fie bogată”

Capacitatea unei țări de a face față unei populații îmbătrânite ține de bogăția ei, explică invitatul HotNews.ro. „Și când vorbim de bogăția ei nu ne referim doar la câți bani au pus oamenii deoparte. Acesta este doar un aspect al bogăție. Ne uităm și de exemplu ce companii are țara respectivă, care este capitalizarea acelor companii, care este valoarea activelor acelor companii”, explică Radu Crăciun.

”De asemenea, trebuie să ne uităm și la capitalul uman al țării respective: care este gradul de calificare al oamenilor activi, cât know-how dețin ei? De ce? Pentru că ei sunt cei care plătesc pensiile celor care se retrag. Deci, cu alte cuvinte, cu cât ai o meserie mai bine plătită, cu atât contribuția ta e mai mare și poți să „ții” mai mulți pensionari”.

”Or, dacă lumea lucrează sectoare cu salarii mici, atunci și contribuțiile lor la buget vor fi mai mici și ca urmare, pensionarii n-au cum să beneficieze de pensii bune. Conform Statisticii, în agricultură și în sectorul hotelier lucrează formal peste un milion de persoane din cele 7,9 milioane de români care lucrează”.
„În momentul de față noi trăim într-o bună măsură pe banii altora”

Apoi mai e și problema împrumuturilor.

„Toate aceste datorii pe care România le acumulează acum, într-un ritm mai rapid ca niciodată, reprezintă banii altora, ai celor care au economisit în alte țări și care îi împrumută pe un termen limitat României, ca pe urmă ei să le fie rambursați cu o dobândă. Ori, nu poți trăi la nesfârșit pe banii altora. Încă o dată prin „banii altora” înțeleg inclusiv fondurile europene care din fericire, multe nu sunt rambursabile. Dar ce te vei face în momentul în care nu vei mai avea banii altora? Cum o să te dezvolți mai departe?”, se întreabă economistul.

Pentru că acum România e percepută la nivelul țărilor dezvoltate, adaugă el, iar așteptările sunt ca și comportamentul tău să fie pe măsură. „Adică de ce să mai îți dau bani de la Uniunea Europeană? Poate e momentul, ajuns la acest nivel, să dai și tu altora așa cum alții ți-au dat ție”, consideră Radu Crăciun.
”Tema asta a îmbătrânirii populației este unul din subiectele care, din păcate, nu se discută în toată complexitatea lui”

„Se discută despre demografia negativă, despre faptul că vor fi generațiile de decreței care se vor pensiona în curând…Toată lumea se uită la presiunea pe sistemul public de pensii, ceea ce este corect. Un impact important va exista asupra sistemului public de pensii, pentru că toți acești oameni care astăzi contribuie la sistemul public de pensii, odată cu pensionarea, vor deveni din contributori, oameni care vor încasa bani de la sistemul public de pensii”, mai spune economistul roman în discuția cu HotNews.ro.

El e de părere că îmbătrânirea populației e o temă cu o prezență foarte discretă, când vine vorba de agenda publică.

Dar se discută puțin despre faptul că oamenii nu au propriile economii. Despre aspectul privat care, însumat, poate deveni o mare problemă socială.

„Cred că se pierde o fațetă foarte importantă a acestor evoluții: din momentul în care oamenii ies la pensie, ei nu mai economisesc, ci consumă economiile pe care le-au avut. Ori, economiile acelea nu sunt altceva decât capital investit prin intermediul băncilor, prin intermediul fondurilor de pensii private… În momentul în care ei încep să cheltuie aceste aceste economii, dintr-o dată și capitalul disponibil va scădea”, e de părere el.

Pentru a se capitaliza, firmele românești ar trebui să se extindă în regiune. „Să ne uităm la ce fac alte țări. Ce le lipsește companiilor românești ca să facă treaba asta? Romgaz, Hidroelectrica sau alte companii care stau pe cash mult, de ce nu achiziționează alte companii din străinătate, de ce nu se extind pe alte piețe?”.

”Cum vrei să faci din România o putere regională geopolitic fără să fie o putere regională economic? Așa ceva nu există. Lipsește o guvernanță în care consiliul de administrație să aibă mandate foarte clare: în X ani să fii prezent pe piețe străine”, crede Radu Crăciun.
Când ne va lovi valul?

„Peste 6-7 ani. Va veni dintr-o dată, valul acesta de pensionări ale decrețeilor, care ți se vor răsfrânge pe sistemul public de pensii, pe sistemul lui de sănătate- despre care iarăși nu vorbim, pentru că acolo nu e vorba doar de bani. Acolo va fi vorba de capacități, de servicii medicale, despre infrastructura…”, explică economistul.

Crăciun mai atrage atenția că dincolo de problema demografică, vor mai apărea elemente de presiune pe buget care complică ecuația.

Cheltuim, firesc, pentru înarmare, iar acum avem compensări din alte zone, pe bază de fonduri europene. Ce se va întâmpla după?

„Mă refer la cheltuieli cu apărarea, la încetarea finanțării europene…Cine mai va investi în lipsa fondurilor europene? Păi va trebui tot noi să investim din același buget din care avem și cheltuieli de apărare. Prin urmare, presiunea, presiunea de buget va fi, va fi foarte mare și faptul că plecăm de la un deficit atât de mari ne pune sub o presiune a timpului”.

”În sistemul privat este practică normală ca în fiecare an să se facă bugetul pe următorii 5 ani. Haideți să vedem cum ar arăta bugetele României pe următorii 5 ani, în condițiile în care PNRR-ul se va opri în anul patru din momentul ăla, cum arată bugetul de investiții, de unde îl finanțăm ș.a.m.d. Cred că ar fi un duș rece din multe puncte de Vedere”, crede invitatul HotNews.
E prea târziu? Se mai poate face ceva?

„Singurul lucru pe care îl putem face este să ne mișcăm repede. Poți construi infrastructură sanitară în 6 ani. Cinstit, nu e ceva imposibil! Dar asta doar dacă pui lucrurile în mișcare acum”, spune Radu Crăciun.

”Uitați-vă la ce se întâmplă în țări mai dezvoltate decât România: Canada sau Marea Britanie… lucrurile nu arată deloc bine. Calitatea serviciilor din sistemul public de sănătate, chiar și în astfel de țări este foarte slabă, pentru că sunt depășiți, nu mai fac față”.

”Chiar dacă ai o urgență, aștepți cu orele ca să fii preluat; dacă ai nevoie de o operație care nu-i urgentă, aștepți cu lunile. Deci dacă astfel de țări care au PIB-ul pe care îl au, care au bugetul pe care îl au, au astfel de probleme, nu e greu de imaginat ce probleme ar putea să aibă o țară ca România”, avertizează Crăciun.

Problemele din sistemele occidentale de sănătate, despre care vorbește economistul, apar din multe motive, inclusiv pentru că, datorită cercetării și medicamentelor tot mai bune, costurile cresc enorm. Potrivit CNN, într-o singură lună, mai mult de 54.000 de britanici au așteptat peste 12 ore în camerele de urgență înainte de a fi îngrijiți.

Potrivit acestuia, ar trebui cooptat sistemul privat în acest mecanism, însă nu prin subvenții, ci doar prin crearea unei piețe pe care sistemul privat să fie lăsat să se dezvolte.
Suntem pregătiți să gestionăm o societate de seniori ?

„Cred că în primul rând că e vorba de o schimbare profundă de mentalitate, pentru că în imaginea publică, creată inclusiv prin media, seniorii sunt niște oameni obosiți și terminați fizic. Că mare lucru nu mai poți să aștepți de la ei. Haideți să ne uităm un pic în în străinătate, să vedem cam cum arată viața unor seniori din Vest”, spune economistul.

El sugerează să pregătim o societate mai permisivă când vine vorba de încadrarea oamenilor mai în vârstă în activitate. „Văd de pildă, și nu doar la Stat ci inclusiv în sistemul privat că are această obsesie a angajaților tineri. Da, toată lumea vrea numai tineret să angajeze. Chiar cu ristul ca uneori cei tineri să fie poate mai puțin pregătiți, mai puțin motivați”.

deschiși către aceste categorii de oameni, pentru că sunt oameni care vor să rămână în activitate o perioadă mai lungă. Iar neuroștiințele ne spun că, cu cât este pus la muncă o perioadă mai lungă, creierul rămâne mai agil”, mai adaugă Radu Crăciun.
”Este această îmbătrânire un efect al progresului social? Emanciparea socială care te face să pui cariera pe primul plan, să amâni conceperea primului copil…”

„Aș spune că asistăm la schimbări pe care le suferă modelul familial, schimbări ale responsabilităților în interiorul familiei. Trecem de la un model în care femeia, se dedica gospodăriei și creșterii copiilor”.

”Pe măsură ce responsabilitățile devin similare și pentru femeie, și pentru bărbați, fiecare încearcă să își gospodărească timpul, inclusiv prin o evaluare corectă de către cuplu a numărului de copii pe care și-l dorește. Și atunci, da, asta poate acționa și ca un factor limitativ al numărului de copii pe care familie îi concept”, consideră economistul român.
”Nu avem o politică de imigrație coerentă”

„Spuneam că nu suntem pregătiți pentru ca să integrăm o populație mai în vârstă. Dar în egală măsură mi se pare că nu suntem încă pregătiți pentru a avea o politică de imigrație coerentă. Deocamdată, singurii migranți pe care îi văd sunt în joburi profund sub-calificate: livratori de mâncare, la vulcanizare, grădinărit, vânzători…”, arată Crăciun.

El sugerează să adoptă o strategie de a atrage migranți cu calificare medie și înaltă.

Statisticile Eurostat arată că România a reușit să atragă doar 211 migranți cu o calificare ridicată, oferindu-le Cartea albastră a UE, instrumentul dedicat recrutărilor înalt calificate din țările non UE. Polonia a recrutat 5.000, iar Germania 63.000 de imigranți foarte bine pregătiți profesional.

”La așa ceva trebuie să ne gândim, dacă vrem o forță de muncă, un capital uman suficient de bogat în așa fel încât să susțină această îmbătrânire a populației. Acesta este iar un lucru care care ne lipsește”, spune Crăciun. El dă exemplul unui fenomen relativ recent. ”Toate țările se se luptă acum să atragă nomazii digitali. Nu știu dacă există o strategie la nivelul țării de a atrage astfel de de oameni și de a-i naturaliza în România. Aici iar mi se pare că suntem într-o zonă care nu e tratată cu suficient de multă atenție”.
„Chiar și azi, continuăm să facem investiții în economie la nivelul secolului trecut”

În opinia lui Crăciun, digitalizarea accelerată a societății la care asistăm ar putea să reprezinte colacul de salvare al unei populației îmbătrânite. „Este esențial ca, în contextul în care din ce în ce mai puțini dintre noi vom munci, productivitatea muncii să crească substanțial. Doar în acest mod economia va produce la fel de mult, dar cu mai puțini oameni”.

Și cum poți să produci mai mult cu mai puțini oameni? „Printr-o digitalizare, robotizare, automatizare care să permită prezervarea acelei bogății care să permit să întreținem un număr mai mare de seniori. Numai că, vedeți, chiar și în zona asta de robotizare, digitalizare, inteligența artificială, ai nevoie tot de capital!”, atrage atenția invitatul HotNews.ro.

Întrebarea este cât investește România în automatizare, robotizare, inteligență artificială. Câte subvenții dă România acestor activități?, se întreabă economistul.

„Din păcate, chiar și azi noi continuăm să facem investiții în economie la nivelul secolului trecut. Noi încă construim autostrăzi pe care trebuia să le construim în secolul 20, noi încă construim spitale pe care trebuia să le avem. Suntem defazați, din acest punct de vedere și este nevoie să ne aliniem rapid la vremurile pe care le trăim!”, conchide Radu Crăciun.