Deutsche Welle: Viața grea a șoferilor de TIR din Europa de Est

Mulți șoferi de camion din Europa de Est călătoresc pe autostrăzile germane. Sunt pe drumuri săptămâni sau chiar luni. Ei trăiesc în condiții îngrozitoare și adesea cad victimele unor fraude uriașe, scrie Deutsche Welle, preluată de Dnevnik.

În urmă cu o lună, un scandal cu o companie de transport poloneză a atras atenția presei germane: șoferi din Georgia și Uzbekistan au blocat zile întregi camioanele angajatorului lor într-o zonă de odihnă destinată camioanelor de lângă autostradă din landul federal Hessa.

Ei au cerut să-și primească salariile, care nu le mai fuseseră plătite de luni de zile. Patronul companiei poloneze a sosit cu propriile sale „forțe de securitate” – 18 persoane, care ar fi trebuit să inspire respect în rândul șoferilor. Poliția germană a reușit să oprească în ultimul moment „echipă poloneză”.

În cele din urmă, greva șoferilor a continuat până la îndeplinirea solicitărilor acestora – aproximativ cinci săptămâni. S-a anunțat că compania poloneză a cedat sub presiunea clienților săi, printre care și companii internaționale care au solicitat marfa. Iar problemele șoferilor au jucat doar un rol secundar.

„Au fost pe drumuri vreme de luni bune”

În acele cinci săptămâni, șoferii au locuit în camioanele pe care le foloseau pentru a-și câștiga pâinea. Cazul lor a atras atenția asupra situației în transportul internațional de mărfuri: lucrători din Georgia și Uzbekistan au petrecut săptămâni întregi, chiar luni, pe drumurile europene, la fel ca mulți alții angajați în domeniu.

„Ceea ce mă enervează cel mai mult este că acești colegi au fost pe drumuri vreme de luni de zile, deși conform legislației UE acest lucru nu este de fapt permis”, a spus Reinhard Assmann, expert juridic la sindicatul german al șoferilor de transport și logistică GTL.

Care sunt problemele în Germania?

Peste 70% din toate mărfurile din Germania sunt transportate rutier. La fel ca în multe alte domenii, și în sectorul transportului de mărfuri există o lipsă gravă de personal calificat. Se estimează că în țară lipsesc până la 80.000 de șoferi profesioniști de camioane grele.

În cadrul „liberei circulații a lucrătorilor în UE”, în Germania sosesc tot mai mulți est-europeni care au semnat contracte de muncă cu companii din Republica Federală. În 2020, fiecare al patrulea șofer profesionist de camion greu, asigurat social în Germania, a fost din Europa de Est.

„Șoferul german costă mai mult decât șoferul ceh, șoferul ceh costă mai mult decât șoferul maghiar sau cel român. Șoferul român costă mai mult decât șoferul ucrainean, șoferul ucrainean costă mai mult decât șoferul filipinez. Așa că totul se deplasează tot mai mult spre Est”, spune un angajat al poliției rutiere germane pentru postul public german BR.

Modele de afaceri neclare

În transportul rutier internațional, contractele sunt de obicei încredințate unei rețele largi de subcontractanți, care au adesea sediul în alte țări ale UE. Conform estimărilor actuale, pe drumurile UE circulă până la 3,8 milioane de șoferi de camion. Companiile din Europa de Vest efectuează de obicei transporturi internaționale prin filialele lor din Europa de Est.

„Cea mai mare problemă este că schema de achiziții este foarte netransparentă”, spune Dominic John, directorul organizației sociale Faire Mobiliät, care consiliază lucrători din străinătate, inclusiv în limba bulgară.

„Cu acești subcontractanți se fac mulți bani, șoferii de camioane care lucrează pentru ei sunt pur și simplu exploatați prin diferite condiții stipulate în contracte”, adaugă Dominic John. „Mentalitatea acolo este ca în Vestul Sălbatic”.

Un control dispersat și imposibil

În Europa de Est, salariile minime sunt în general mai mici decât în Germania sau în alte țări din Europa de Vest. În țările din Europa de Est, angajatorii includ adesea costul cazării și al hranei în salariu. De fapt, acestea ar trebui plătite ca sume separate. De aceea, șoferii angajați de companiile est-europene dorm în camioane și își gătesc mâncarea la reșouri pe gaz în zonele de odihnă amenajate de-a lungul autostrăzilor. De fapt, se aplică regula: dacă șoferii firmelor din țările cu salarii mai mici fac curse de transport în Germania, în multe cazuri șoferii au dreptul la salariul minim german mai mare.

Detaliile acestei reguli sunt reglementate în așa-numitul Directiva UE privind detașarea lucrătorilor, dar chiar și pentru avocați aceste aspecte se dovedesc a fi greu de înțeles.

În plus, controlul în Germania este o sarcină destul de complexă, deoarece mai multe instituții sunt responsabile pentru aceasta: „Poliția este responsabilă pentru circulația pe drumuri, adică pentru încălcările pe drum și, eventual, și pentru respectarea timpilor de condus și de odihnă. Serviciul Federal pentru Logistică și Mobilitate (BALM) controlează documentele pentru marfă. Vamele sunt responsabile pentru salariul minim, iar Administrația pentru Securitate și Sănătate în Muncă – pentru timpul de lucru”, explică sindicalistul Reinhard Asman.

Prin urmare, controlul eficient este practic imposibil, subliniază Asman. „În plus, în fiecare provincie federală, responsabilitățile sunt împărțite într-un mod diferit”, mai spune Asman.

Dominic John de la Faire Mobilität insistă ca toate condițiile de muncă și de viață ale șoferilor de camion să fie îmbunătățite. „În Germania, de exemplu, situația parcării pentru vehiculele grele de marfă este îngrozitoare”, spune el. Există prea puține locuri de parcare securizate – locuri în care șoferii pot fi siguri că își pot petrece noaptea fără să li se fure încărcătura, explică Dominic John.

Dar și instalațiile sanitare, și accesul la apă sunt pur și simplu prea scumpe. „Șoferii din străinătate – din Polonia sau din România – ne spun adesea că atunci când sunt în curse în Germania, aduc apă cu ei, pentru că nu pot fi siguri că vor avea acces gratuit la apă în zonele de odihnă din Germania”.

„Aceștia sunt bărbați, dar există și femei în industrie, uneori trăiesc în camioane săptămâni întregi. Este o situație pe care nici nu ți-o poți imagina”, a comentat Dominic John de la Faire Mobilität.

Articol de Klaus Ulrich, Deutsche Welle

Articol preluat cu sprijinul Rador