Decizia Austriei de a se opune intrării României în Schengen, ipocrită și cinică, spune presa de la Viena: România nu merită asta, e un pretext pentru schimbarea sistemului de azil în UE

Presa austriacă: Viena, ipocrită și cinică. Veto-ul pe care România și Bulgaria l-au primit din partea Austriei și a Țărilor de Jos este un subiect încă tratat pe larg în presa internațională. Pe de o parte, cu precauție, prin consemnarea declarațiilor, a justificărilor și a reacțiilor politice. Pe de alta, vehement, prin poziții ferme, care condamnă pe față decizia, prin analize care explică de ce s-a ajuns aici, și chiar prin reportaje, la firul ierbii, despre impactul pe care acest veto îl are asupra românilor care locuiesc în Austria.

Bătrâni austrieci, asistente românce

„Veto Schengen: asistenții medicali români dezamăgiți”, intitulează ORF, televiziunea națională din Austria, un reportaj despre impactul pe care votul contra aderării României la spațiul Schengen îl are asupra românilor care lucrează în Austria, comentând faptul că acesta nu are doar implicații la nivel politic, ci și efecte la nivel social.

„Sincer să fiu, sunt foarte dezamăgită. Nu sunt singura, mulți asistenți medicali români care lucrează în Austria sunt dezamăgiți de această discuție despre Schengen”, spune Ewa Orminischan (Eva Ormenișan), asistentă full time, de cinci ani, pentru o femeie de 83 de ani din Neufeld (districtul Eisenstadt), povestind că soțul ei, care vine dintr-un sat din România, face, precum mulți alții, naveta cu autobuzul. „Timpul de așteptare la graniță este de până la șase ore. O dată cu aderarea României la spațiul Schengen, acesta s-ar reduce semnificativ.”, adaugă femeia, conform defapt.ro.

18.000 de români în sistem

Și nu este doar un disconfort fizic, ci și o povară financiară, căci din cauza timpului de așteptare la graniță, prețurile pentru autobuze sunt adesea mai scumpe. În plus, potrivit agențiilor de plasament, deja este greu să găsești personal medical, iar situația s-ar putea înrăutăți, dacă mulți români vor decide să plece din Austria. Din cei 18.000 de români care lucrează ca asistenți medicali full time în Austria, mulți se gândesc acum să plece în altă țară.

„Pe de o parte, ei știu că lucrurile nu s-au înrăutățit pentru ei acum, însă își dau seama că nici nu se vor îmbunătăți, așa cum speraseră. În plus, vorbim și despre un sentiment de mândrie rănită. Mulți se gândesc: ne implicăm aici, lucrăm în Austria, ne lăsăm familiile pentru austrieci. Înțelegerea lor față de acest veto nu este atât de mare acum”, a declarat pentru ORF, Robert Hanreich de la agenția de îngrijire „Confidence”.

Austria și Germania, nepăsare

Într-un recent articol, publicat pe site-ul cotidianului austriac Kurier, Gottfried Schellmann, consilier fiscal și expert în impozitarea corporativă internațională, apreciază decizia ministrului de Interne de a nu aproba aderarea României și Bulgariei la Acordul Schengen drept una discutabilă „din multe puncte de vedere”.

Potrivit lui Schellmann, se dorește o forțare a schimbării sistemului de azil în UE, „pentru că majoritatea migranților reținuți, chiar ilegali, 75.000 la număr, nu au fost înregistrați în nici o țară din UE prin care au trecut anterior. Acestea sunt și obligațiile statelor în cadrul sistemului Schengen. Cei care trebuia să asigure o frontieră externă nu prea au fost sprijiniți de țările bogate din interiorul spațiului Schengen, precum Austria sau Germania.”.

În același timp, observă Schellmann, agenția Frontex este mai mult un mecanism de observare, supus controlului special al ONG-urilor: „Respingerea forțată a persoanelor care intră în spațiul Schengen este interzisă. Cadrul legal le permite imigranților ilegali să rămână aici cu ușurință, o dată intrați în spațiul Schengen. Această obligație derivă din legislația europeană a azilului de a procesa fiecare cerere de azil și de a accepta un drept provizoriu de ședere. Chiar și după ce procedura de azil a fost finalizată cu un rezultat negativ, majoritatea oamenilor rămân în spațiul Schengen. Deportările se fac rar. (…) Numai în Germania sunt 300.000 de persoane care ar trebui să părăsească țara.”.

Presa austriacă: Viena, ipocrită și cinică

În plus, afirmă Schellmann, Curtea Europeană de Justiție a „spulberat” sistemul intra-european de responsabilitate pentru procedurile de azil (Dublin II, III) prin decizia sa din 2012: „În acest context, declarațiile făcute de unii politicieni despre cum și ce ar face ei în mod diferit nu pot decât să stârnească zâmbete. (…) Rămâne o prăpastie de netrecut între progresiştii din UE şi tradiţionaliştii care încă mai cred în ceva de genul suveranităţii teritoriale controlabile. Poți părăsi UE, dacă nu-ți convine situația actuală. Orice altceva este ipocrit. (…)

Românii au meritat cel mai puțin acest joc de culise. Au permis companiilor austriece să preia cele mai importante domenii, de la industrie la bănci. De la aderarea României, profituri de opt miliarde de euro, realizate din aceste investiții, au fost distribuite, în mare parte, Austriei. Acest lucru a fost posibil doar printr-o reducere radicală a personalului de acolo. Da, România este chiar un contribuitor net al Austriei din cauza sistemului fiscal strâmb al UE și nu invers, așa cum spun mereu cei neinformați.”.

Manevră de campanie electorală

„Mulți observatori văd refuzul extinderii Schengen ca pe o manevră în campania electorală din landul Austria Inferioară”, a comentat SRF, atrăgând atenția asupra faptului că, în prezent, Austria se confruntă cu o mare problemă: peste 100.000 de cereri de azil depuse de la începutul anului, iar ministrul conservator de Externe, Schallenberg, și ministrul conservator de Interne, Karner, vor să dea impresia că rezolvă această problemă spunând „nu” apartenenței României la Schengen.

„Însă, marea majoritate a solicitanților de azil care ajung în Austria nu vin prin România sau prin Bulgaria, ci din vestul Balcanilor, mulți călătorind cu avionul luat din Serbia.”, adaugă publicația citată.

SRF mai atrage atrage atenția și asupra faptului că, potrivit experților în migrație, numărul mare de solicitanți de azil din Austria ar trebui să fie legat mai de grabă de Ungaria, care doar aduce înspre Austria acești solicitanți, însă ea însăși nu acceptă nici un solicitant de azil. De asemenea, acest veto poate fi interpretat și ca o manevră în campania electorală: „De ce miniștrii conservatori, inclusiv cancelarul Karl Nehammer, încă se opun? Un lucru este cert: la sfârșitul lunii ianuarie va vota populația landului Austriei Inferioare, iar mulți observatori văd refuzul conservatorilor extinderii Schengen ca pe o manevră în această campanie electorală.”.

Vacanță la Adriatica

Karl Peter Schwarz, istoric și analist politic, a comentat pentru site-ul Die Presse faptul că, pentru România, Schengen nu este important neapărat din privința accesului pe piața muncii din țările bogate din UE, căci are acest drept incontestabil ca membru al UE, ci pentru că acest veto poartă o nuanță de discriminare. „România este pregătită pentru aderare de unsprezece ani, căci a îndeplinit deja cerințele tehnice în 2011. Un sistem actualizat de supraveghere a frontierei înseamnă că acum e mai dificil să intri ilegal la frontierele externe ale UE decât a fost să fugi din România sub Ceauşescu. Desigur, asta nu înseamnă că această graniță este de nepătruns. Dar nu știm câți sunt cei care acceptă ocolul prin Bulgaria prin România către Ungaria. Vorbim, probabil, de o cifră mult mai mică decât susține guvernul austriac și mult mai mult decât admit Frontex și guvernul român. Însă e de necontestat că majoritatea migranților se deplasează spre nord, prin Balcanii de Vest. În orice caz, un veto împotriva admiterii Croației ar fi fost mai potrivit. Dar mai mulți austrieci pleacă în vacanță la Marea Adriatică decât la Marea Neagră.”.

UE nu vrea extinderea Schengen

Jurnalistul Bruno Daroux a comentat, pentru France24, eșecul aderării la spațiul Schengen al României și Bulgariei, pe diferite paliere, susținînd că, în special, Bulgaria a fost cea care a atras atenția și cele mai multe critici. „Veto-ul Austriei a fost mai ales îndreptat contra Bulgariei, care are încă probleme în ceea ce privește drepturile omului și corupția. În ceea ce privește România, putem vorbi și despre un efect al procedurilor – cele două dosare fiind examinate împreună. (…) După pandemia de Covid, Uniunea Europeană se află din nou supusă presiunii migrației, avem de-a face și cu migrarea multor afgani, de vreme ce talibanii au ajuns la putere. Din luna ianuarie, aproape 250 de mii au intrat pe teritoriul european, dintre care 140 de mii pe ruta Balcanilor, care trece prin Bulgaria și România. (…)

UE ezită, așadar, această extindere a spațiului Schengen, (…) iar în prezent, nu știe să facă altceva decât să întărească restricțiile – și să nu uităm invocarea tratamentelor la care sunt supuși emigranții, mai ales în Grecia și Bulgaria, unde există încă centre neoficiale, care oferă condiții proaste emigranților, fără să menționăm tratamentele la care uneori sunt supuși, și din care mai apoi sunt expulzați, în câteva zile, sau chiar ore, înspre teritoriul european, pe principiul: «n-am văzut, nu cunosc», uneori chiar cu complicitatea agenției Frontex.”.

Lipsă de consecvență în UE

După ce face o trecere în revistă a luărilor de poziție în ceea ce privește veto-ul primit de România și Bulgaria, un editorial din Le Point atrage atenția asupra faptului că, de prea multe ori, se trece cu vederea rolul dăunător pe care Zagrebul îl joacă în istoria Bosniei, prin sprijinirea etno-naționaliștilor croați care fac imposibil orice progres în această țară.

„Privându-se de această pârghie, Consiliul a ratat o oportunitate de a promova normalizarea și pacificarea Balcanilor de Vest pe drumul către aderarea la UE. La două zile după summit-ul de la Tirana, este șocant să vedem că UE nu are consecvență în managementul strategic al vecinătății sale. Nu este ușor să menții un curs drept, atunci când mâna dreaptă nu știe ce face mâna stângă.”, scrie publicația citată.