Cine e Marian Enache, șeful CCR, care a amânat de două ori validarea alegerilor prezidențiale: Fost parlamentar PSD, cu dosarul de la Securitate pierdut, milionar în lei
Marian Enache e șeful Curții Constituționale și judecător raportor în dosarul de validare a turului 1 al prezidențialelor. După raportul lui, CCR a amânat de două ori validarea și a decis renumărarea voturilor, o decizie care nu are nici un fundament legal. Enache a ajuns la CCR sprijinit de PSD, iar asupra sa planează un mare semn de întrebare: a avut dosar la Securitate (poliția politică a regimului Ceaușescu), dar dosarul nu mai este în arhivă.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a anunțat în 2009 că SRI a comunicat că Marian Enache figurează cu un dosar de rețea (dosar FR 7259/Vaslui), dar ”dosarul nu s-a păstrat în arhivă”. Ce înseamnă dosar de rețea? Potrivit CNSAS, dosarul personal sau dosarul de rețea ”cuprinde totalitatea materialelor privitoare la o persoană inclusă în reţeaua informativă, indiferent de calitatea în care aceasta a fost recrutată (colaborator, informator, rezident, gazdă casă de întâlniri)”.
Ce înseamnă că dosarul nu mai este în arhivă? E posibil ca el să fi fost distrus în decembrie 1989, când fosta conducere a Securității comuniste a ordonat distrugerea unor dosare.
Cum a ajuns Marian Enache președintele CCR? El a devenit judecător CCR în 2016, când a fost susținut de PSD-ul condus de Liviu Dragnea, iar în 2022 a fost ales de plenul Curții în funcția de președinte.
El are în conturi 229.130 de euro (circa 1.145.650 lei) și 675.770 de lei, adică o sumă totală de circa 1,8 milioane de lei. Anul trecut a cumulat salariul de la CCR cu pensia de avocat și pensia specială de parlamentar, potrivit declarației sale de avere.
Enache a fost parlamentar PSD în trei mandate, a fost consilierul președintelui Ion Iliescu în 1993, dar și ambasador al României în Republica Moldova în perioada 1993-1996.
Jurist de profesie, el și-a început cariera profesională în 1977 ca avocat la Vaslui și Iași. În 1990, imediat după Revoluția anti-comunistă, a devenit membru în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), organul legislativ care a condus provizoriu România.