Bunicii Luizei, prima victimă a lui Dincă, în lacrimi la amânarea sentinţei. „Noi o simţim că trăieşte, nenorociţii nu vor să spună“

Bunicii Luizei Melencu, prima victimă a bărbatului din Caracal care îşi aşteaptă sentinţa pentru infracţiunile de trafic de persoane, viol şi omor, spun că li se prelungeşte agonia. A fost un proces „fabricat“, iar autorităţile nu şi-ar dori, de fapt, ca adevărul să iasă la iveală.

Procesul crimelor din Caracal s-a judecat pe fond la Tribunalul Olt, iar vineri, 12 august 2022, ar fi trebuit să se pronunţe sentinţa. Judecătoarea nu s-a putut însă prezenta, din motive medicale, astfel că pronunţarea sentinţei a fost amânată pentru 9 septembrie. Aşteptarea îi doboară pe bunicii Luizei Melencu, fata răpită de Dincă în 14 aprilie 2019, de pe o stradă din Caracal. Adolescenta de 18 ani aştepta o maşină de ocazie să ajungă la Dioşti, satul natal. Ar fi fost, spune bunica fetei, Elena Iordache, pentru prima dată când fata pleca de acasă cu o maşină de ocazie neînsoţită de bunici, pentru întoarcere având aceeaşi variantă. „O singură dată a plecat singură şi mi-au luat-o“, plânge astăzi bunica. „Poa’ să-l ducă pe Dincă şi la Satu Mare. Am să merg acolo“ Procesul a început la Tribunalul Olt la începutul anului 2020, atunci când DIICOT a trimis dosarul în judecată. De atunci, bunicii Luizei, însoţiţi de mama şi de mătuşa fetei, au venit la fiecare termen, de fiecare dată cu speranţa că ceva se va schimba, că ceva anume l-ar putea face pe bărbatul acuzat de omor să le spună ce s-a întâmplat, în mod real, cu fata lor. Bunicii resping varianta procurorilor conform căreia Luiza ar fi fost folosită de Dincă pentru a-şi satisface poftele trupeşti, după care ar fi fost omorâtă. Nu există nicio probă care să susţină acuzaţia de omor, acuză bunicii, dar şi avocaţii lor, sunt doar „poveştile“ spuse de Dincă iniţial şi retrase ulterior. În schimb, rudele fetei cred că tărie că tânăra, „o mândreţe de fată“, ar fi încăput, prin intermediul lui Dincă şi al complicilor lui, pe mâna traficanţilor de carne vie. Acest „circuit“ ar fi de fapt protejat de autorităţi. „Acest caz are cu totul alte conotaţii. Vinovaţi sunt foarte mulţi. Dacă-am lua firul de la început şi făcând legătura ce s-a-ntâmplat în realitate, foarte mulţi au avut interesul să ascundă. La Caracal s-a întâmplat cu totul altceva. La Caracal n-a fost o tragedie, a fost ceva premeditat de către instituţiile statului. Acest DIICOT… Toţi cei care s-au ocupat de acest dosar au fost promovaţi, au fost răsplătiţi cu funcţii şi demnităţi“, acuză bunicul fetei, Stelian Iordache, arată Adevărul.

Bărbatul spune că speranţa sa este aceea că l-ar putea convinge chiar pe Gheorghe Dincă să mărturisească ce s-a întâmplat cu adevărat cu Luiza. „Fetele au fost traficate, şi în situaţia noastră sunt sute de familii. Citind şi uitându-ne în presă, în continuare apar noi dispariţii. Oare statul român a înfiinţat un nou minister, un Minister al Traficului de Persoane, şi noi nu ştim?! Să iasă în faţă şi să spună. DIICOT-ul, MAI-ul, sunt toţi la fel de vinovaţi, pentru că nu-şi fac datoria şi nu şi-au făcut-o. (…) Poa’ să-l ducă pe Dincă şi la Satu-Mare. Am să merg personal şi am să încerc să vedem dacă vrea să stea de vorbă cu mine, să-mi spună cel puţin mie, personal, ce s-a întâmplat în realitate, dacă n-a avut curajul să spună de ce a făcut acest troc cu instituţiile statului“, a spus Stelian Iordache. „Nu ne încălzeşte cu nimic că-i dă 30, că-i dă 50, că-i dă un an. Ne-ncălzeşte să spună de fata noastră unde este dusă“ Ziua în care a aşteptat sentinţa i-a acutizat şi bunicii rana sufletească. Femeia spune că cei mai bine de trei ani trecuţi de la dispariţia fetei au fost un permanent chin şi că o pedeapsă, oricât ar fi ea de mare pentru Gheorghe Dincă, nu-i alină. „Pe noi nu ne încălzeşte cu nimic că s-a amânat sau că se închidea procesul astăzi, pe noi ne interesează să spună despre Luiza. Să spună unde a dus fata. Nu ne interesează câţi ani îi dă. Poa’ să şi moară în faţa mea, pe mine mă interesează unde a dus pe Luiza. Sunt trei ani de zile de când umblăm pe scările Tribunalului, ne-au dat amendă, şi-au bătut joc de noi, ne-au luat peste picior, tot să ne intimideze. Dar noi n-am făcut ca ei, am umblat pentru Luiza şi vom umbla. Noi ştim că trăieşte, noi o simţim pe Luiza că trăieşte, dar nenorociţii nu vor să spună. Şi Risipiţeanu la fel. Nu ne încălzeşte cu nimic că-i dă 30, că-i dă 50, că-i dă un an. Pe noi ne-ncălzeşte să spună de fata noastră unde este dusă“, a insistat bunica fetei.

Are şi bunica aceeaşi convingere, anume că fata a fost traficată pentru bani. Instituţiile statului, pe de altă parte, au fost incapabile s-o apere, aşa cum se întâmplă şi cu alţi copii dispăruţi, spune bunica. „Cu ce a stricat Luiza, înger de copil? Cu ce e vinovată, de ne-au luat-o şi nu ne spune despre ea?! Şi alţi copii pe care-i ia nevinovaţi, pentru bani. Speranţă avem şi am, eu, care am crescut-o până la 18 ani, mie sufletul meu îmi spune că Luiza trăieşte şi nu poa’ să scape de unde-a dus-o“, îşi strigă astăzi bunica disperarea. Bunicii copilei, ei fiind cei care au cerscut-o pe Luiza Melencu, mama fetei fiind ani buni plecată al muncă în străinătate, au speranţa că de acolo de unde este fata îi aude şi ştie că n-au renunţat s-o caute.

„Pentru ce mai trăiesc, când sufletul meu e copt, nu mai ştiu pe unde să mai merg?! Mă uit la poartă s-o văd venind acasă. Dumnezeu să aibă grijă de ea, să facă tot ce e mai bine să ne-o scape de unde este! Luiza, mamaie, Luiza, m-auzi?! Să ştii că noi te iubim mult, mamaie! Mamaie, nu mă gândeam să te pierd, fata mea scumpă! Chinuita mamii, chinuita mea, frumoasa mea, prin ce chinuri mi-oi fi trecut! Vom încerca să aflăm unde este până om intra în mormânt! Nu doresc decât atât celor care-au făcut treaba asta: să li se întâmple şi lor ce ni s-a întâmplat nouă, să vadă durerea pe care-o avem!“, a mai spus femeia.