Bucureștiul ar putea trece în iarnă prin ”secetă energetică”. Analist: ”Niciun primar nu a avut curajul să schimbe tot sistemul de conducte vechi. Dacă se ajunge la blocaj energetic, Capitala, care produce 30% din PIB, e în mare pericol”

Capitala s-ar putea confrunta în această iarnă cu ”pericolul unei secete energetice”. Incompetența autorităților locale, a primarilor, dar și a politicienilor de a porni o reformă structurală a întregului ansamblu de conducte de căldură care alcătuiesc o rețea subterană veche și foarte uzată în pântecele aglomerațiilor urbane importante, în frunte cu Bucureștiul, poate avea un impact negativ nu doar asupra bunăstării locuitorilor, dar și asupra tuturor activităților economice, a transmis analistul Cosmin Păcuraru, expert în geopolitica surselor de energie, conform Gândul.

Acest risc survine și pe fundalul gravelor disfuncționalități existente în Centralele Electrice de Termoficare – faimoasele CET-uri. Stadiul de insolvență în care a ajuns ELCEN, companie de stat care furnizează peste 90 la sută din necesarul de apă caldă și căldură în Capitală, incompetența managerilor de a accesa fonduri europene din PNRR pentru reparații și înlocuirea conductelor foarte vechi constituie un factor agravant, în opinia lui Cosmin Păcuraru.

Analistul menționează că, în cazul în care firma de stat ELCEN blochează fluxurile de distribuție a energiei, din diverse motive, Bucureștiul nu poate să mai producă taxe și impozite, din cauza blocajului energetic, care va duce, inevitabil, la un blocaj economic.

Cosmin Păcuraru este de părere că randamentul centralelor de apartamente este infim în comparație cu cel produs de sistemul centralizat de distribuție a agentului termic, dacă acesta din urmă ar fi retehnologizat integral.

Analistul specializat în domeniul energiei mai spune că producătorii de centrale de apartament dezinformează când afirmă că randamentul produselor lor este de 98%, pentru că un astfel de randament nu există.

Există riscul unui colaps al sistemului centralizat de încălzire cu energie termică?

Da. Vreau să trag un mare semnal de alarmă. România trece printr-o cumplită secetă energetică. În lipsa capacităților de producție de energie electrică securitară, importăm în mod curent în jur de o mie de megawați pe oră.

Seceta cumplită este în zona Bucureștiului. Capitala României produce 30% din Produsul Intern Brut al țării. Bucureștiul consumă energie între 1.000 și 1.500 de megawați pe oră. Nu este capabil să își producă energia de care are nevoie. Iarna își produce mai puțin de jumătate din cât ar avea nevoie. Există un mare producător, ELCEN, care este producător pe gaz și de energie termică, și câțiva producători mici și nesemnificativi.

Dacă se întâmplă ceva, Bucureștiul nu poate să mai producă taxe și impozite, din cauza blocajului energetic care duce, inevitabil, la blocaj economic.

Niciun birou, nicio instituție din România nu tratează această mare problemă a energiei termice. În mixul primar de energie, energia termică este fundamentală și nimeni nu se ocupă de ea.

17% din mixul primar de energie, adică din totalul de energie consumată în România, este format din lemn de foc. Am scris la un moment dat că sunt câteva milioane de locuințe care se încălzesc cu lemn de foc.

Mai sunt alte câteva milioane de case care se încălzesc cu gaz, care arde în acele centrale individuale de perete. Randamentul arderii de cărbune și lemne în sobe pentru încălzirea populației este infim. De asemenea, randamentul acelor centrale de perete din apartamente este infim. Producătorii de astfel de centrale de apartament te manipulează și te mint că randamentul produselor lor este de 98%. Un astfel de randament nu există.

De ce nu avem suficientă energie termică pentru marile aglomerări urbane din România?

Problema principală cu energia termică pornește de la întrebarea cum ne încălzim marile aglomerări urbane. La țară, mai băgăm un lemn pe foc, niște coceni sau altceva care să producă putere calorică mai mare în clasica sobă. Dar, în marile aglomerări urbane, nu poți să tragi atâta gaz încât să fie consumat de către acele centrale de perete din apartamente.

Nu poți avea atâtea aparate de produs căldură din energie electrică pentru că rețelele de distribuție de electricitate nu fac față. Vedem ce se întâmplă vara, când toată lumea dă drumul la aerul condiționat, sau iarna, când, din cauza lipsei agentului termic în calorifere, oamenii dau drumul la aerul condiționat pentru încălzire sau la tot felul de aparate electrice de încălzit locuința.

În marile aglomerări urbane, cel mai mare randament termic este dat, de fapt, de acest sistem, pe care toată lumea îl înjură, care se numește sistem centralizare de aprovizionare cu energie termică. El ar trebui să aibă în spate o termocentrală serioasă care produce, prin cogenerare, energie electrică și, în același timp, energie termică. Energia electrică intră în sistemul electro-energetic național, iar energia termică intră în acest sistem de conducte care încălzesc marile aglomerări urbane. Nu ai cu ce să înlocuiești așa ceva.

De ce politicienii și primarii nu retehnologizează sistemul de energie termică?

Niciun politician, niciun primar nu a avut curajul să schimbe tot sistemul de conducte vechi de sub străzi și să le înlocuiască integral cu unele noi. Acesta este motivul pentru care, în marile aglomerări urbane, ori s-au desființat aceste sisteme de aprovizionare centralizată cu agent termic, or, dacă nu au fost încă desființate, funcționează din ce în ce mai prost, pentru că nimeni nu a avut grijă de ele. Și mă refer la aceste Centrale Electrice de Termoficare (CET) pe care nimeni nu le-a retehnologizat, nu a investit în producția de energie termică.

Nimeni nu a reparat sistemul integral de conducte, nimeni nu a schimbat ceva fundamental în transportul și distribuția de energie termică. Și acest lucru se întâmplă de cel puțin 20 de ani în București.

Nu mai pun la socoteală că multe sisteme centralizate de distribuire a agentului termic au fost desființate. Azi, în România, mai există doar 47 de astfel de sisteme.

Mai sunt încă vreun milion trei sute de mii de apartamente legate la sistemele centralizate de distribuție de agent termic. Acest lucru înseamnă că, în marile aglomerări urbane, mai sunt patru-cinci milioane de persoane care se încălzesc cu acest sistem, pe care nu ai cum să îl înlocuiești.

Da, în cartierele de periferie se pot monta pompe de căldură, poți să utilizezi un sistem care folosește energia solară pentru a încălzi apa (sistem termo-solar). Poți să pui panouri fotovoltaice care să își încălzească și apa cu energie electrică obținută prin încărcare de la lumina solară. Dar, în marile aglomerații urbane, în cartierele de blocuri, nu se poate face mare lucru, decât eventual să apeleze la sistemul de distribuție de gaze, care la un moment dat se poate bloca, sau la sistemul de distribuție de energie electrică, care, și el, la un moment dat ar putea cădea.

Cam aceasta este situația energetică, iar în București, suntem într-o mare sărăcie energetică. Bucureștiul este într-un mare pericol din acest punct de vedere, dar, prin extensie, și România se află în pericol, pentru că în capitala țării se produce 30% din PIB.