România, condamnată la încă un an cu inflație ridicată. „Ne-am comportat ca și cum am fi în zona euro”

Economiștii susțin că la nivel global apogeul inflației a fost atins în această toamnă, însă atingerea țintelor de sub 5% s-ar putea dovedi mult mai dificilă

Estimările economiștilor merg spre o rată a inflației de sub 5% la finalul anului 2023 pentru zona euro, și sub 3% la finalul anului 2024, atunci când România prognozele sunt pentru o inflație de 4,6%.

Inflația așteptată să scadă la nivel global

Publicația Financial Times arată într-un material publicat luni că inflația la nivel global a atins apogeul în această toamnă, economiștii așteptându-se la o scădere semnificativă în cursul anului 2023, asta după ce în luna octombrie a fost atins maximul de 12,1%. Unul din principalii indicatori ai acestui trend este scăderea presiunilor asupra lanțurilor de aprovizionare, scăderea prețurilor la poarta fabricii, alături de stabilizarea prețurilor la alimente și energie, conform Fanatik.

“Inflația este probabil la apogeu. Reducerea presiunilor asupra prețurilor și blocajele de ofertă prefigurează viitoarea moderare a prețurilor de consum”, este de părere Mark Zandi, economist șef la Moody’s Analytics, citat de FT. “Estimarea noastră este că efectele cumulate ale alimentelor și energiei vor reduce cu aproximativ 3 puncte procentuale inflația globală a prețurilor de consum în economiile avansate, în medie, în următoarele șase luni”, este de părere și Jennifer McKeown, economist șef la Capital Economics, care subliniază că, în Germania, prețurile la poarta fabricii au scăzut în luna octombrie cu 4,2%.

Pentru zona euro, datele OECD arată o prognoză a scăderii inflației de la aproape 10% la finalul acestui an la sub 5% la finalul anului viitor și la aproximativ 2,9% la finalul anului 2024. În ceea ce privește țara noastră, Comisia Națională de Prognoză estima pentru anul 2023 o inflație medie de 6,8%, 4,2 % în anul următor și atingerea pragului de 2,9% abia în anul 2026, adică doi ani mai târziu decât restul economiilor occidentale.

În luna noiembrie, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a anunțat că în țara noastră în luna noiembrie ne putem aștepta la o rată a inflației de 15%, și un vârf de peste 16% în luna decembrie, pentru ca abia de la anul să vedem o scădere a acestor procente. Acesta a subliniat însă că țara noastră, spre deosebire de finalul anului 2019, nu mai este campioana regională la inflație, fiind pe locul zece între țările UE. „Pe parcursul a aproape trei ani, ne-am îmbunătățit comparativ situația, cu alte țări europene, suntem pe poziția a zecea. Sunt inclusiv țări din zona euro. Mulți cred că dacă ai intrat în zona euro, ai scăpat de inflație. Uite că se dovedește a fi neadevărat”, a spus guvernatorul BNR în urmă cu două săptămâni.

Datele pe luna octombrie arată că țara noastră a avut o rată a inflației de 15,32%, peste media UE de 11,5%, însă sub ratele înregistrate de alte țări precum Polonia (17,9%), Ungaria (21,1%) sau Lituania (23,6%). În Europa doar Elveția și Liechtenstein au avut o rată a inflației de 3%, restul economiilor dezvoltate înregistrând procente ridicate, precum Franța (6%), Norvegia (7,5%) sau Germania (10,4%).

De ce a lovit inflația Europa Centrală și de Est

Comparativ cu țările din jur, România stă mult mai bine la temperarea inflației – având una dintre cele mai mici procente (Grecia a înregistrat o inflație de doar 9,1%, însă România a avut o rată a inflației similară cu Olanda, Croația dar cu mult sub cea înregistrată de statele baltice sau țări precum Ungaria sau Polonia).

Economiștii sunt de părere că una dintre explicațiile pentru care inflația a lovit puternic această zonă stă în natura acestor economii, dar și de unele particularități, așa cum e cazul statelor baltice, acolo unde inflația a depășit pragul de 20%. Principala explicație pentru cazul celor trei țări stă în faptul că acestea fac parte din zona euro, astfel încât nu au mai avut instrumente de politică monetară pentru a interveni asupra inflației.

„Statele baltice fac parte din zona euro, și prin urmare dobânzile acolo au fost mult mai mici decât în România și inflația s-a translatat mult mai repede și mai direct decât am importat-o noi. Acesta state, la care făcea referire și guvernatorul BNR, nu au o politică monetară independentă, adică nu au un Isărescu al lor care să decidă cât să fie dobânzile. Pe de altă parte, România are teoretic politică monetară independentă, însă în practică nu a folosit-o – cu excepția anilor 90, atunci când a folosit-o prost, tipărind bani.

În esență, putem spune că și România s-a comportat ca și cum ar fi în zona euro – a ținut foarte mult cursul de schimb stabil, aproape fix, și asta a permis translatarea expansiunii monetare din vest la noi. Totuși, nu e același lucru, una este să ai dobânzi de 4% la ipotecare, 10% la alte credite și alta este să ai dobânzi de 1%”, a declarat profesorul de economie Bogdan Glăvan.

Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, este de părere că dincolo de cazul celor trei state baltice, celelalte economii din Europa centrală și de est au fost lovite atât de presiunea monetară rezultată în urma deciziilor de majorare a dobânzilor luate de marile bănci centrale. Diferențele între aceste state se văd și în funcție de politicile fiecărui guvern, în cazul României, plafonarea prețului la energie reușind să evite un nivel al inflației similar cu al statelor baltice.

„În cazul acestor țări vorbim de economii mici, și nu mă refer la Polonia și chiar România, iar economiile mici prin definiție sunt foarte deschise și la ele transmisia șocurile externe este foarte rapidă. De aceea în țările baltice, Estonia, Lituania, Letonia inflația merge de la 22 la 26%. Și să nu omitem că aceste țări fac parte din zona euro. Deci zona euro nu este un adăpost din acest punct de vedere.

În cazul celorlalte țări, această rată a inflației derivă și din cauza unei presiuni pe monedele naționale, fiindcă odată cu majorarea ratelor de politică monetară în SUA și pe fondul aversiunii față de risc crescute au avut loc retrageri de resurse de capital din aceste țări. În cazul Ungariei intervine și blocarea accesului la bani europeni, ceea ce a perturbat mult piața valutară la unguri și a obligat banca centrală de acolo să ridice în mod brusc și aș spune brutal mult peste nivelul de 7%, rată de politică monetară pe care-l întâlnim în Cehia, Polonia sau România.

Nu în ultimul rând, și e valabil și pentru România și pentru Ungaria și pentru Polonia, a existat intervenția statului pentru a liniști explozia prețurilor. Nu întâmplător, Spania și Franța au inflația considerabil inferioară celei consemnate în Germania. La noi schema de plafonare a avut un rezultat, altminteri inflația s-ar fi dus la peste 25%. Oricât ar condamna unii plafonarea trebuie să recunoaștem acest merit. Ai nevoie de anumite instrumente de stabilizare, nu poți risca să-ți explodeze societate până la urmă și nu numai prețul la energie”, a declarat fostul ministru de finanțe, Daniel Dăianu.

Va reuși România să ajungă la 5%?

Prognoza autorităților este că țara noastră va ajunge la o rată a inflației de sub 5% în anul 2024, însă economiștii sunt de părere că această cifră este cel puțin optimistă în condițiile în care economia țării noastre este mult mai expusă șocurilor externe ce pot bulversa aceste estimări. De altfel și guvernatorul BNR sublinia că în această perioadă „niciodată nu s-au dus atât de repede costurile la energie în prețurile finale”.

„Este normal ca inflația să se manifeste mai puternic într-o economie ca a noastră decât ca în economia Franței sau a Germania. Asta pentru că în economiile foarte dezvoltate din vest există o structură foarte amplă a capitalului. Le putem vizualiza ca pe o structură arborescentă – un copac foarte mare plin de frunze. O economie a României este un copăcel mai anemic, dezvoltat puțin și pe verticală, dar și pe orizontală. Atunci, când îl scuturi cade tot din el, propagarea impulsului monetar este mult mai rapidă și mai completă în economiile slab dezvoltate, slab capitalizate. În economiile dezvoltate, propagarea este mult mai lentă, și de aceea noi suferim în România mai mult decât în Franța.

Atunci, dacă în lumea occidentală, în Franța sau Germania, se estimează o scădere a inflației la sub 5% în 2024, este mai puțin probabil ca aceeași scădere să o înregistrăm și în România. Tocmai din cauza structurii economice diferite, din cauza anticipărilor diferite, este firesc ca țara noastră să resimtă aceste efecte pe un termen mai lung”, a declarat, pentru FANATIK, profesorul Bogdan Glăvan, care subliniază că această relație între rata inflației și dezvoltarea economiei nu este una de cauzalitate, în opinia sa autoritățile de la București nu și-au dorit o rată a inflației mult mai scăzută. În opinia acestuia politica Guvernului a fost una în care a încercat să profite de pe urma acestui val inflaționist, beneficiind de încasări mult mai ridicate la bugetul de stat și de o reducere, în procente, a cheltuielilor sociale.

„La noi nu se dorește. Guvernul, care trebuie să contribuie și el la combaterea inflației, nu sprijină eficient BNR-ul. Nu reduce cheltuielile astfel încât să vedem o scădere masivă a inflației. Din contră, consolidarea bugetară va fi din ce în ce mai dificilă în contextul în care valul inflaționist, care le aduce bani la buget în plus, scade în intensitate”, a subliniat profesorul de economie Bogdan Glăvan.

Riscurile ce amenință scenariul pozitiv

Economiștii citați de Financial Times atrag atenția că nu ne putem aștepta la o revenire la un prag al inflației de 2%, cifra pe care băncile centrale o urmăresc, în contextul în care impactul tarifelor la energie asupra lanțurilor de aprovizionare se face simțit pe o perioadă mai lungă de timp. Mai mult, economiștii sunt de părere că dacă băncile centrale occidentale vor putea înregistra o scădere a ratei inflației de la aceste valori istorice până la un prag de 5-6%, scăderea până la valorile înregistrate anterior de 2% va fi extrem de dificilă. Unul dintre motivele invocate este faptul că se va intra într-o spirală a creșterilor salariale, ce vor pune presiune constantă asupra prețurilor, dar și tensiunile legate de China și dispariția acestei țări ca principal furnizor de bunuri ieftine la nivel global.

Daniel Dăianu este de părere că reducerea inflației sub pragul de 5% se va dovedi mult mai dificilă, în contextul în care statele occidentale se confruntă atât cu o criză demografică, îmbătrânirea populației, cât și de un proces de de-globalizare – o regionalizare a fluxurilor comerciale ce pune presiune asupra inflației în contextul în care presupune costuri mai mari de producție.

„Este temerar să ajungi cu inflația la 5% în 2024, în contextul în care nu trebuie subestimat că vor fi în continuare șocuri, puseuri de tip cost-push, adică pe latura ofertei. Noi nu avem numai o criză energetică, ce derivă din două trasee, tranziția energetică care are costuri și o criză energetică exacerbată de războiul din Ucraina.

Să nu uităm însă că cu această inflamare a spațiului geo-politic intrăm într-o perioadă de război rece, și nu mă refer strict la alimentele din Europa vis-a-vis de Federația Rusă, ci ce se întâmplă în spațiul global. Accesul la materii prime ce sunt esențiale pentru industriile de vârf, metale rare, s-ar putea să mențină o presiune inflaționistă pentru că Europa nu prea e înzestrată, și chiar SUA. Aceste resurse se găsesc în alte zone ale lumii”, a declarat, pentru FANATIK, Daniel Dăianu.

Potrivit acestuia țara noastră este parte în aceste lanțuri de aprovizionare și deci expusă riscurilor și șocurilor asociate acum cu actualul context global. Șansa României de a evita expunerea la aceste șocuri constă în capacitatea dezvoltării producției interne.

„Economia noastră este inserată în aceste lanțuri de aprovizionare, deci cum vor fi tensiunile pe aceste lanțuri așa le vom vedea și în economia noastră. Unde avem zone unde ne putem aproviziona mai bine din interior vom avea un avantaj. De exemplu industria alimentară – dacă pe termen mai lung prețurile la alimente vor fi înalte, România are aici un avantaj competitiv, dar trebuie să-l și valorificăm. Și la fel și la energie și la alte resurse.

Dar aceste sunt judecăți pe termen mai lung. UE din păcate nu are însă asemenea resurse, și dacă nu va putea să compenseze prin produse cu valoare adăugată foarte înaltă, astfel încât să nu sufere o deteriorare a raportului de schimb va pierde. Importurile de energie în UE au fost mult prea scumpe în acest an, iar UE riscă să piardă competiția globală”, a mai declarat Daniel Dăianu.