Plagiatorul Cîmpeanu refuză să demisioneze! Un alt ministru plagiator îl sfătuiește să plece

Șapte din cei 24 de miniștri ai Educației pe care i-a avut România după Revoluția din decembrie 1989 au fost suspectați de plagiat. Unul singur – Ioan Mang – a demisionat în urma acuzațiilor de plagiat, deși susține că nu a plagiat și că autorii unor articole i-ar fi trecut și numele pe acestea fără ca el să știe pentru că era șeful lor și „așa se obișnuia atunci în învățământ”. Acum, Mang îl sfătuiește pe actualul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, aflat în centrul unui scandal de plagiat, să demisioneze.

Incluzându-l pe actualul ministru Sorin Cîmpeanu – care susține că cei care au lansat aceste acuzații sunt „un fel de habarnişti în domeniul educaţiei” – pe lista miniștrilor Educației acuzați de plagiat se află 7 nume.

Lucrările celor mai mulți nu au fost analizate însă niciodată de către specialiști în integritate academică, chiar dacă profesori din străinătate sau anchetele jurnalistei Emilia Șercan din PressOne au dovedit plagiatul.

Ioan Mang, „sfat” pentru Sorin Cîmpeanu: „Cel mai elegant ar fi să demisioneze”
Ioan Mang – ministru al Educației în Guvernul Ponta – a fost singurul dintre miniștrii Educației acuzați de plagiat care a demisionat, deși susține în continuare că este nevinovat.

Ioan Mang conduce din 2010 filiala Bihor a PSD, a fost de două ori vicepreședinte al Consiliului Județean Bihor, a fost și senator, iar acum este deputat și profesor la Universitatea din Oradea, unde predă din 2003.

Contactat de HotNews.ro, Mang i-a recomandat ministrului Cîmpeanu să demisioneze și „să vadă ce face”.

„Părerea mea este că acuzațiile acestea de plagiat trebuie să aibă un fundament, eu nu am citit exact ce a plagiat domnul ministru Cîmpeanu.
Sigur, cel mai elegant lucru este să demisioneze din funcție și să nu implice și ministerul în așa ceva.
Pe de altă parte, ar fi trebuit să văd și ce a plagiat și cine a constatat acest plagiat, pentru că eu sunt de părere că plagiatul este o chestiune foarte discutabilă în România și de multe ori nefondată. (…) E un subiect delicat.
(…) Fiecare știe cel mai bine ce are de făcut. Eu consider că dacă există …mai ales că este vorba și de modificări la legea educației, eu cred că cel mai sănătos ar fi să își dea demisia, să se retragă și să vadă ce face.
Dar fiecare știe exact ce a făcut și ce nu a făcut. Dacă există cea mai mică vinovăție în acest caz, eu aș pleca”, a declarat Ioan Mang.

„Eu am demisionat atunci nu pentru că m-am simțit vinovat, dimpotrivă”

Actualul deputat PSD crede că decizia sa de a demisiona în urma scandalului de plagiat a fost una bună, însă spune în continuare că a făcut asta nu pentru că s-ar fi simțit vinovat:

„Eu am demisionat atunci nu pentru că m-am simțit vinovat, dimpotrivă, însă erau niște chestiuni legate de familie, care suferea, nu înțelegea despre ce e vorba. Au fost motive de acest gen. (…)
Eu cred că am făcut bine atunci că am demisionat, cu toate că 3 ani mai târziu s-a aflat că nu am plagiat, și doar că într-o lucrare nu am citat de suficient de multe ori un autor”.

La remarca jurnalistului că verdictul Consiliul Național de Etică a fost, în 2015, că ar fi plagiat într-un articol, Mang a spus că, inițial, erau „vreo 7 articole”, iar în final au rămas 3, care nu au fost scrise de el:

„Nu a fost verdict de plagiat. Dacă aș fi plagiat, eram dat afară din învățământ. Comisia a stabilit să se retragă articolele și le-am retras pe toate, am făcut cerere peste toate. La 4 din articole cei care le-au scris au dat declarații în fața notarului că nu m-au informat despre ele. Era vorba despre niște studenți și un fost asistent”.
De ce i-a apărut numele pe articole dacă nu a contribuit la ele? „Pentru că eram șeful lor și așa se obișnuia, din păcate, în învățământul românesc”, este răspunsul lui Mang, care este profesor la Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei a Universității Oradea.

Cum a ajuns Ioan Mang să demisioneze după 8 zile în funcția de ministru

Ioan Mang a fost numit ministru al Educației în 7 mai 2012 către premierul de atunci Victor Ponta. În aceeași zi, Ștefan Vlaston, președinte atunci al Asociației pentru Educație și Cercetare EDU CER, a publicat pe Contributors fragmente dintr-un articol științific semnat de Ioan Mang, spunând că un cititor i-a semnalat similarități.

Două zile mai târziu, Emil Boc a prezentat un alt articol științific semnat de Ioan Mang, susținând că ar fi fost „100% plagiat”: „Dacă în zilele anterioare ați avut ocazia să vedeți câteva articole care reprezentau reproducerea aproape integrală din alte surse academice, astăzi vă prezint un plagiat 100%. Este un articol al domnului ministru copiat în integralitate dintr-o sursă japoneză; adică a copiat articolul altor cercetători japonezi și și-a pus numele pe un articol care nu îi aparține. O să vă prezint și dovada”.

Mang a susținut încă de atunci că nu a plagiat, că dacă va fi găsit vinovat va pleca din învățământ și că i-a apărut numele pe respectivele articole fără ca el să știe, din dorința celorlalți autori de „a face un bine”.

În 15 mai, Victor Ponta a anunțat că Ioan Mang a demisionat din funcția de ministru.

În 5 septembrie 2012, Consiliul Național de Etică a stabilit că Mang ar fi plagiat în mai multe articole științifice, dar, pentru ca decizia să devină oficială, era necesar un aviz al Ministerului Educației.

Abia în 2015 Consiliul National de Etică (CNE) din subordinea Ministerului Educației a găsit „elemente de plagiat” într-unul dintre articolele care purtau semnătura fostului ministru Ioan Mang. CNE a decis să-l sanctioneze pe Mang cu avertisment scris, retragerea articolelor și suspendarea pe 3 ani a dreptului de înscriere la un concurs în învățământul superior.

Sorin Cîmpeanu este acuzat că ar fi plagiat, într-un curs de specialitate, 92 de pagini din munca a doi profesori de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti, alături de care a semnat, în 2000, ca al patrulea autor, nouă pagini dintr-un curs universitar.

Jurnalista Emilia Șercan a scris în PressOne că Sorin Cîmpeanu şi-a însuşit prin plagiat 13 capitole publicate anterior sub semnătura altor doi profesori de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti.