Testarea diagnostică în COVID-19: principii și aplicabilitate
În cazul infecțiilor virale cu virusuri de tip ARN, așa cum este și virusul SARS-CoV-2, diagnosticul se bazează în principal pe 2 tehnologii:
1 – reacție în lanț în timp real a polimerazei de tip revers-transcriptază (real-time reverse-transcription polymerase chain reaction, rRT-PCR) pentru identificarea ARN-ului viral, sau
2 – imunotestare serologică pentru:
– identificarea anticorpilor (imunoglobulinelor) de tip IgM și IgG produși de sistemul imun al persoanei infectate împotriva virusului infectant, sau
– identificarea antigenelor virale, acele structuri din alcătuirea virusului infectant pe care sistemul imun al persoanei infectate învață să le recunoască și împotriva cărora produce anticorpi de tip IgM și IgG pentru a neutraliza virusul, scrie doc.ro.
Ce trebuie să știi despre testarea de tip rRT-PCR
Asa cum o indică și recomandările de testare pentru COVID-19 înaintate de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), testarea de tip rRT-PCR este singura modalitate de stabilire a diagnosticului de certitudine al infecției cu SARS-CoV-2. Această tehnologie este caracterizată printr-o înaltă sensibilitate diagnostică și necesită probe recoltate prin metoda exudatului nazo-faringian. Cu toate acestea, ca în cazul oricărei metode de diagnostic de laborator, rRT-PCR are limitele sale deoarece este direct dependentă de cantitatea de ARN viral existentă în proba de secreții nazo-faringiene recoltată, care trebuie sa fie suficientă pentru a se asigura un rezultat pozitiv.
Cantitatea recoltată de ARN viral poate să varieze de la un pacient la altul sau chiar în cazul aceluiași pacient în situația recoltărilor multiple. Alte cauze de variabilitate a cantității recoltate de ARN viral pot fi:
– metoda de recoltare în sine, recoltarea de secreții prin metoda exudatului nazo-faringian fiind una destul de greu suportabilă de către pacient sau tehnica de recoltare poate să difere de la un cadru medical la altul;