Senatorul AUR Sorin Lavric i-a adus un omagiu marelui teolog și mărturisitor Teodor Popescu
Senatorul AUR Sorin Lavric a susținut o declarație politică, sub cupola Senatului României, în care a evocat figura teologului Teodor Popescu, apologetul care și-a dedicat toată viața ortodoxiei. Lavric a făcut dezvăluiri despre activitatea desfășurată de către Popescu, care era atent urmărită de Securitate, în special după ce a fost martor la deshumările de la Winnitza (vestul Ucrainei), locul unui masacru săvârșit de trupele NKVD. În timpul anchetelor, teologul Teodor Popescu a fost bătut, umilit, torturat, amenințat cu moartea, insultat în modul cel mai josnic.
„Marele profesor și deopotrivă strălucit teolog, Teodor M. Popescu a făcut parte din elita pedagogiei spirituale din România. Prin conferinţele pe care le-a ținut, s-a pronunțat asupra rostului Bisericii Ortodoxe în epocă, dovedindu-se un spirit anticomunist și profund religios. Prelegerile aveau să-l aducă în vizorul comuniștilor, pentru ca, după venirea lor la putere, să fie supus represaliilor. Acuzațiile ce i se aduceau erau 1) activitate legionară; 2) acţiune intensă contra clasei muncitoare şi a mişcării revoluţionare, duşman al poporului; 3) grave calomnii la adresa Uniunii Sovietice, cu privire la religie şi instigator la război contra URSS; 4) instigator al poporului la acţiuni războinice, prin intermediul Bisericii şi al preoţilor; 5) sprijinitor al fascismului în viaţa politică a ţării; 6) conferințele pe care le ținuse la sala Dalles în faţa studenţilor”, a declarat senatorul AUR Sorin Lavric.
Teologul Teodor Popescu s-a născut a 9 iunie 1893, în satul Boteni, comuna Conţeşti, judeţul Dâmboviţa. În 1919 a obținut licența în Teologie, iar 3 ani mai târziu a devenit doctor în Teologie la Atena. Și-a făcut serviciul militar în timpul Războiului de Reîntregire. Refuzând să fie informator și respingînd toate acuzațiile ce i-au fost aduse, a fost arestat în noaptea de 4/5 martie 1959, și ulterior condamnat la 15 ani de detenție, cu confiscarea totală a averii. Își va petrece prima parte a detenției la Jilava, iar din 23 octombrie 1959 va fi mutat la Aiud, unde va sta pînă la eliberare.
La data de 15 ianuarie 1963, a fost eliberat din penitenciarul Aiud, fiind de nerecunoscut din cauza mizeriei în care trăise. În ciuda stării precare de sănătate, marele profesor avea să mai scrie 321 meditaţii teologice şi 327 predici (195 duminicale şi 132 la praznice), în perioada 1964-1970. Teodor Popescu s-a stins din viață la 4 aprilie 1973.