România devine colonie economică: păduri distruse, ape înstrăinate, dezastre naturale necontrolate

Austriecii taie pădurile noastre. Francezii administrează rețelele de apă. Iar românii rămân cu dezastrul: inundații, case distruse, oameni disperați care își văd viețile luate de ape. Asta e, de fapt, realitatea „parteneriatului european” în România — resursele pleacă, iar durerea rămâne aici.

De 30 de ani, pădurile românești sunt rase sistematic. Nu cu topoare, ci cu contracte bine ticluite, lobby agresiv și politicieni docili. Companiile austriece au încasat profiturile, în timp ce dealurile și munții au fost golașiți, bucată cu bucată. Pădurile care protejau satele de viituri au dispărut, iar acum, la fiecare ploaie serioasă, torentele mătură gospodării întregi. Ironia? Tot cei care au exploatat pădurile vin azi cu lecții de ecologie și morală. Dar românii nu au uitat cine a semnat contractele și în ce birouri s-au făcut înțelegerile.

În paralel, companiile franceze au pus stăpânire pe rețelele de apă din numeroase orașe. Românii plătesc prețuri de Vest pentru apă din munții lor, în timp ce fermierii locali sunt hăituiți cu amenzi pentru că udă grădina cu apă din râu. Statul român e agresiv cu cetățenii și complet absent în fața marilor dezastre: când vin inundațiile, nu are soluții, ci doar promisiuni și tăceri complice.

România este prinsă într-un clește: corupția internă lucrează mână în mână cu interesele externe. Iar cetățenii sunt lăsați fără resurse, fără protecție, fără explicații. După fiecare potop, tot ei reconstruiesc. Tot lor li se cere să fie „responsabili”, „eco” și „educați”.

Dar oamenii nu mai sunt naivi. Au văzut pădurile cum dispar. Au simțit pe facturi cine controlează apa. Și au trăit pe pielea lor furia apelor. Încep să înțeleagă un adevăr simplu și dureros: inundațiile nu vin doar din cer. Ele vin din vânzarea trădătoare a României.