Oana Țoiu, între vorbe și realitate: românii din diaspora rămân pe cont propriu

Politica externă a României pare să fi fost confiscată de Oana Țoiu, un personaj politic care, în lipsă de soluții reale pentru problemele românilor, preferă să joace rolul de „voce a Bruxelles-ului” în fiecare discurs public. În timp ce românii din țară și diaspora sunt sufocați de taxe, costuri consulare tot mai mari și o viață din ce în ce mai grea, doamna ministru își face imagine pe scena conferințelor internaționale, recitând lozinci despre „consens”, „parteneriate” și „provocări strategice”.
Această retorică nu rezolvă însă nimic. Românii din diaspora continuă să fie taxați abuziv, cei din țară simt zilnic efectele unei guvernări care îi sacrifică pentru interese externe, iar politica fiscală a actualului guvern îi împinge pe oameni spre sărăcie și migrație. În timp ce se vorbește frumos despre „încredere” și „identitate europeană”, realitatea este că România devine tot mai vulnerabilă și mai dependentă de deciziile altora.
La București, la Reuniunea Anuală a Diplomației Române (RADR) de luni 25 august 2025, Oana Țoiu a oferit un discurs care confirmă încă o dată cât de ruptă este de realitatea românilor. În loc să aducă răspunsuri concrete pentru diaspora și pentru cei din țară sufocați de taxe și austeritate, ministra USR a servit lozinci preluate aproape mot-à-mot din manualele de Bruxelles.
„Oriunde ar fi ei și în viitor, nu doar în trecut. Trebuie să ne protejăm tradițiile și identitatea, dar ca sursă de inspirație, ca sursă de legătură emoțională pentru un viitor al României la care se simt conectați”, a spus Țoiu. Cuvinte mari, dar goale de conținut, cât timp românii din diaspora plătesc taxe consulare tot mai mari, iar românii din țară se confruntă cu prețuri și biruri care îi împing spre migrație.
În alt pasaj, ministra a proclamat: „România este într-un moment în care trebuie să conducă aceste discuții”. O afirmație care nu doar că denotă ambiția personală a Oanei Țoiu de a poza în „lider național”, dar și o deturnare periculoasă a rolului constituțional al președintelui României în politica externă. Practic, în viziunea ei, România nu mai „ascultă ce zic alții”, ci se erijează într-un actor central pe teme precum Marea Neagră și securitatea transatlantică.
Problema e că, în spatele acestor formule pretențioase, nu există nicio strategie reală pentru sprijinirea românilor. „Trebuie să ne asumăm vocea pe care se așteaptă ceilalți să o avem”, a mai spus Țoiu. Însă cine sunt acei „ceilalți”? Bruxelles-ul? Washingtonul? În niciun caz românii care așteaptă soluții pentru taxele abuzive, salariile mizere și pentru lipsa de sprijin real în diaspora.
Discursul de la RADR nu a fost decât o demonstrație de ipocrizie useristă, în care România a fost prezentată ca „lider” în timp ce realitatea din teren arată exact opusul: profesori concediați, spitale subfinanțate, tineri forțați să plece din țară. Oana Țoiu joacă rolul de „președinte din umbră”, confiscând diplomația românească pentru propria agendă politică și transformând politica externă într-un spectacol ieftin.