MAE în centrul unui scandal: controverse legate de numirile ambasadorilor și rolul lui Nicușor Dan
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, pare că a uitat care îi este fișa postului – sau mai rău, încearcă să și-o rescrie după bunul plac. Într-un interviu acordat AGERPRES, aceasta a anunțat „decizii privind o parte a ambasadorilor” până la sfârșitul anului. Întrebarea firească este: de când decide Oana Țoiu cine reprezintă România în lume? Constituția și legea sunt clare: numirea ambasadorilor se face de către președintele României, la propunerea Guvernului, dar nicidecum unilateral de către un ministru!
Este Nicușor Dan, noul președinte, redus la tăcere în fața unei ministru care se visează suveran pe politica externă a țării? Ce jocuri se fac în spatele ușilor închise din MAE?
În declarația ei, Țoiu vorbește despre „relocări”, „detașări”, „sistem funcțional”, „vulnerabilități” și un MAE care să impună coerență strategică și celorlalte ministere. Adică, o mega-structură de control care să coordoneze tot ce înseamnă relații externe, indiferent de portofoliu – de la agricultură la educație, de la apărare la transporturi. Sună a suprastat paralel, nu a democrație constituțională.
„Caz cu caz sunt conversații, analize, evaluări astfel încât să înlocuim acolo unde se poate cu persoane care ajung prin concurs, să păstrăm acolo unde detașarea a avut un sens în ceea ce privește dosarul sau portofoliul, rolul pe care persoana respectivă îl are. De exemplu, avem mai multe zone cu risc, unde avem detașați din Ministerul Afacerilor Interne”, a arătat ea. ”Ne uităm cu atenție mai ales la detașările care au venit din administrația locală. Acolo considerăm că este o vulnerabilitate mai mare”, a afirmat Oana Țoiu.
Doamna ministru de externe Oana Țoiu pare să vadă România ca o întreprindere privată, Ministerul de Externe drept compania personală. Există reguli, limite și un cadru legal clar. Președintele este cel care are ultimul cuvânt privind ambasadorii, nu Oana Țoiu.
Tot mai multe voci se întreabă dacă în spatele acestor ambiții se ascund interese de partid, influență personală sau rețele de clientelism. Să nu uităm că relațiile externe sunt despre interesul național, nu despre acapararea de funcții și extinderea controlului politic.