La despărțirea de Neagu Djuvara

Joi 25 ianuarie 2018, la București, s-a stins, în vîrstă de 101 ani, boierul cărturar Neagu Djuvara (oficiul funerar: duminică 28 ianuarie, de la ora 12, la Catedrala greco-catolică „Sfîntul Vasile cel Mare” din București, str. Polonă nr. 50; înmormîntarea: Cimitirul Bellu). Dumnezeu să-l odihnească, iar pe noi să ne facă vrednici de dreapta lui pomenire. În semn de îndoliat omagiu, reproduc aici un interviu pe care i l-a acordat mai demult tinerei jurnaliste Diana Coriciuc, apărut în Puncte cardinale, anul XII, nr. 1-2/133-134, pp. 4-5 (rubrica „Pulsul vremii”). Notele îmi aparțin. (R. C.)

„ÎN ROMÂNIA EXISTĂ UN TEREN DE TENDINŢĂ CONSERVATOARE”
Interviu cu istoricul Neagu Djuvara [1] 

1. Spre deosebire de liberalism, care pledează pentru raţionalitatea anumitor principii sau teorii şi reclamă realizarea consensului social asupra lor, conservatorismul crede că valoarea şi valabilitatea acestora este determinată de consensul public. Conservatorismul susţine că fundaţia autentică a societăţii o reprezintă formele de viaţă, de atitudine fixate prin tradiţie, fundament fără de care toate mecanismele „raţionale” impuse voluntar se reduc doar la inutile şi terne forme fără fond. Credeţi în acest pragmatism politic conservatorist? 

E clar că dacă ne referim la istoria României din veacul al XIX-lea, cînd se formează mişcările politice de stil modern, adică un Parlament, Partidul Conservator, Partidul Liberal, trebuie să recunoaştem că în definitiv, cu toate păcatele ţării noastre din punct de vedere al evoluţiei, am avut atunci norocul de a avea doar două mari partide, ca în Marea Britanie (mama parlamentarismului european), şi un Domnitor înţelept – Carol I de Hohenzollern – care a ştiut creeze un echilibru între aceste formaţiuni politice, dîndu-le puterea cînd uneia, cînd alteia; prin urmare, liberalii făceau paşi mari înainte, cîteodată prea rapizi, ca apoi să vină Partidul Conservator, care încerca să fie mai pragmatic şi mai aproape de realităţile ţării. Conservatorii n-au fost numai pragmatici: au avut teorii – în special junimiştii lui Titu Maiorescu, inventatorul expresiei „forme fără fond”, formulă care a mers totuşi prea departe şi şi-a găsit un foarte interesant răspuns în cărţile lui Ştefan Zeletin despre originea burgheziei române; acesta a arătat că şi la noi s-a format o burghezie de tip capitalist ca şi în alte ţări, însă, ce-i drept, cu oarecare întîrziere.
Eu gîndesc despre conservatorism că a fost un fel de frînă necesară la prea marele entuziasm al paşoptiştilor noştri şi, pe urmă, al Partidului Liberal,

 » Citește tot interviul pe Rostonline.RO