Jaf de 20 de milioane de lei la Poșta Română, instituție căpușată de PSD și PNL

Compania Națională Poșta Română, unicul furnizor din România de servicii universale de poștă, care livrează corespondență și colete în orice colț al țării, se află, de mai bine de trei ani, într-o situație mai mult decât neobișnuită, după ce, în 2019, a renunțat, de bunăvoie, la orice compensații financiare pentru serviciile respective, relatează jurnalul.ro.

Conform legislației, dar și cutumelor internaționale, furnizorii de servicii poștale care nu exercită și acest serviciu esențial universal trebuie să achite o taxă pentru compensare a prestațiilor celui care este desemnat să exercite acest serviciu. Fondurile colectate se constituie într-un mecanism de compensare, administrat de ANCOM. În 2019, însă, fostul director general al Companiei Naționale Poșta Română, Mircea Tudosie, a solicitat, anticipat, ANCOM, pentru perioada 2020 – 2024, compensații în valoare de zero lei pe an, în condițiile în care, conform unor surse din companie, media costurilor suportate de Poștă pentru aceste servicii este de 18 milioane de lei pe an. Ca urmare a cererii de compensare cu zero lei, ANCOM a stabilit, pentru Poșta Română, compensări tot de zero lei până la finalul anului 2024.

Surse din zona sindicală au precizat, pentru „Jurnalul”, că România face parte, ca stat, prin serviciile de poștă, din «Internaționala Poștei»”. Mai exact, din Uniunea Poștală Universală, care a stabilit, conform surselor citate, printr-un acord, că „pe planeta Terra, în absolut toate statele, trebuie să existe un serviciu universal de poștă”. Acest serviciu universal este esențial pentru comunitățile umane, fiind obligatoriu să existe servicii poștale și să asigure fluxurile poștale pentru orice localitate sau așezare umană, indiferent cât de greu accesibile ar fi acestea”.

Fiind o afacere care nu generează profit, ci necesită multe cheltuieli, serviciul universal de poștă implică menținerea unor infrastructuri umane și tehnice care generează automat costuri. Din acest motiv, la nivelul fiecărei țări, se înființează sau se acreditează o companie, de stat sau privată, care să furnizeze acest serviciu universal suportând anumite pierderi financiare. Restul companiilor care furnizează servicii poștale altele decât cel universal urmând a achita o taxă care să acopere costul efectuat de entitatea care prestează serviciul universal.

Conducerea și-a asumat această situație
Aceasta este, pe scurt, regula funcțională privind efectuarea serviciului universal de poștă. În România, Compania Națională Poșta Română, ca unic furnizor universal de servicii poștale, face periodic o analiză de costuri, pe care este obligată să o transmită ANCOM. În această analiză de costuri arată ce cheltuieli sunt făcute pentru asigurarea serviciului universal de poștă. La rândul său, ANCOM, ca autoritate de reglementare, trebuie să certifice, printr-un sistem național de taxare, o regulă prin care să adune de la ceilalți operatori de servicii poștale banii necesari, apoi să achite către Poșta Română tariful cerut de aceasta din urmă.

„Noi ne regăsim, însă, de câțiva ani, în situația în care Poșta Română a prezentat, printr-o cerere, un raport, pe care și l-a asumat în fața celor de la ANCOM că poate presta acest serviciu universal pe banii ei. Acest lucru s-a întâmplat în anul 2019 când, dintr-o dată, Poșta Română a renunțat la colectarea tarifelor aferente prestării serviciului universal de poștă, în beneficiul companiilor private. Acest lucru înseamnă că cineva din conducerea Poștei a redactat o justificare de zero lei în contul Poștei. Dacă înmulțim media din ultimul an a cheltuielilor pentru asigurarea serviciilor universal de poștă (de 18 milioane de lei) cu cinci ani, ajungem la 90 de milioane de lei”, au adăugat sursele citate.

Justificare halucinantă, sub semnătura fostului director general
La finalul anului 2019, ANCOM a organizat o procedură pentru desemnarea unui prestator de servicii universale de poștă pe teritoriul României. Compania Națională Poșta Română, singura entitate interesată, a formulat, prin intermediul fostului director general de la vremea respectivă, Mircea Tudosie, cererea de desemnare, depunând la dosar și o propunere financiară. În această propunere, scrie negru pe alb că „Subscrisa CNPR SA (…) solicită, în condițiile desemnării ca furnizor universal, pentru intervalul 2020 – 2024, următorul cost estimat, defalcat pentru întreaga perioadă de desemnare, după cum urmează: 2020 – 0 lei; 2021 – 0 lei; 2022 – 0 lei; 2023 – 0 lei; 2024 – 0 lei”. Ca justificare, în același document se precizează că „din perspectiva primului ciclu de desemnare (2013 – 2018), CNPR SA a îndeplinit în mod constant criteriul (de furnizor de serviciu poștal universal – n.red.). Însă, calculul net practicat de autoritatea de reglementare, în momentul analizării cererilor de compensare a costului net depuse de CNPR în perioada de referință a avut valori negative (…), ceea ce a fundamentat poziția ANCOM în ceea ce privește respingerea sistematică a cererilor de compensare depuse de CNPR”. Mai departe, se mai arată că „în acest context, solicitarea unui cost net 0 va pune ANCOM, în ipoteza desemnării CNPR ca furnizor de servicii universal de poștă, să nu procedeze, în intervalul 2020-2024, la nicio prevalare în vederea constituirii fondului de compensare, ceea ce va îndepărta o potențială obligație fiscală suplimentară în sarcina CNPR”.

Cererea a fost aprobată. ANCOM atrăgea atenția asupra consecințelor. Ce spune legislația în domeniu
Potrivit OUG 13/2013, privind serviciile poștale, act normativ care stabilește, printre altele, asigurarea accesului la serviciul universal, prevede că regimul de autorizare generală poate stabili obligații specifice privind furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal, în scopul și în măsura necesare pentru asigurarea dreptului de acces la serviciul universal. Aceste obligații pot privi eventuale contribuții datorate de furnizorul de servicii poștale, în temeiul unui mecanism de compensare a costurilor implicate de furnizarea serviciilor poștale din sfera serviciului universal, care poate reprezenta o sarcină injustă pentru furnizorul de servicii universale.

Conform legii, orice persoană are dreptul la serviciul universal de poștă, ceea ce înseamnă colectarea, transportul și livrarea trimiterilor poștale interne și internaționale, în greutate de până la 2 kilograme și a coletelor poștale în greutate de până la 10 kilograme. Iar, prin hotărâre de Guvern, se stabilesc modalitățile de compensare financiară a furnizorului serviciilor universale, pentru asigurarea furnizării acestor servicii. „În cazul în care estimează că furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintă un cost net care constituie o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, ANCOM va decide să compenseze costul net prin intermediul unui mecanism de partajare a acestui cost între furnizorii de servicii poștale. (…) Costul net al obligațiilor de serviciu universal se calculează ca diferență între costul net suportat de un furnizor de serviciu universal și costul net în cazul în care și-ar desfășura activitatea fără a avea obligațiile de serviciu universal”, se arată în respectiva ordonanță de urgență.

Calcule
Din comunicările ANCOM, aflăm că, în perioada 2014 -2019, modalitatea de calcul a costului net a fost stabilită prin Decizia președintelui ANCOM nr. 1158/2013 de desemnare a furnizorului de serviciu universal. Costul net aferent furnizării serviciilor poștale din sfera serviciului universal constituie o sarcină injustă dacă nivelul rentabilității capitalului mediu angajat înregistrat din furnizarea serviciului universal se află sub valoarea costului mediu al capitalului sau dacă valoarea costului net depășește pragul de materialitate de 3% din valoarea veniturilor înregistrate de furnizorul desemnat de serviciu universal din furnizarea acestor servicii.

Ei bine, ANCOM a stabilit, la finalul anului 2019, că, pentru perioada 2020 – 2024, suma maximă ce poate fi compensată Companiei Naționale Poșta Română pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal este de zero lei, „luând în calcul propunerea financiară asumată de CNPR SA, prin cererea de desemnare, costul maxim estimat pentru furnizarea acestor servicii, pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 decembrie 2024, fiind în valoare de zero lei pe an”.

Orice solicitare ulterioară este fără obiect
Solicitarea unor compensații de zero lei pe an, făcută de conducerea Poștei Române în anul 2019, vine după ce aceeași companie, desemnată de ANCOM și în anul 2013 să presteze serviciul universal, a solicitat, anterior, permanent, compensări. În 2013, spre exemplu, CNPR a precizat un cost reprezentând o sarcină injustă de 20.464.668 de lei, din care beneficiul intangibil a fost de 4.606.600 de lei. ANCOM nu a aprobat compensarea.

De asemenea, nici în 2014 nu s-a aprobat compensarea. Același lucru s-a întâmplat și la nivelul anului 2015, când beneficiul intangibil comunicat a fost de 4.723.984 de lei. Pentru anul 2016, însă, ANCOM a aprobat compensarea pentru Poșta Română a sumei de 4.252.328 de lei.

Iată, însă, cum, pentru perioada 2020 – 2024, având în vedere documentația depusă de fostul director general Mircea Tudosie, Poșta Română nu va mai putea revendica nicio compensație. Cităm din referatul care a stat la baza deciziei președintelui ANCOM din 2019: „în consecință, prin existența unui cost net estimate de zero lei pe an, în condițiile prezentei desemnări, scopul exercitării unui drept al furnizorului de serviciu universal de a solicita compensarea costului net nu mai subzistă, eventualele cereri de compensare formulate de CNPR pe parcursul perioadei de desemnare urmând a fi lipsite de obiect”. Comentariile sunt de prisos.

Tudosie, director general, apoi consilier al directorului general și șef al OPM București
Această operațiune a fost pusă la cale când la cârma Poștei Române se afla, în funcția de director general, Mircea Tudosie (FOTO). Acesta a preluat mandatul în 8 iunie 2018. În aceeași perioadă, funcția de director general adjunct al Poștei era ocupată de actualul director general, Valentin Ștefan.

După preluarea funcției de către Valentin Ștefan, Mircea Tudosie a devenit consilierul acestuia și a fost numit și la conducerea O.P.M. București. Interesant este că, potrivit unei declarații de avere completate în anul 2020, Mircea Tudosie a exercitat, în cursul anului 2019, și un mandat de membru în Consiliul de Administrație al Companiei Naționale TAROM, de unde a încasat o indemnizație de 14.624 de lei.