Întrebare primită la TVR de Sorin Cîmpeanu: ”Cum să facem ca plagiatele să nu mai poată fi folosite în scopuri politice, cum s-a întâmplat în cazul domnului premier Ciucă?”

Invitat la TVR, pe tema proiectelor de legi ale educației, Cîmpeanu a fost întrebat ce variante sunt pentru ca lucrările de doctorat plagiate să nu mai fie folosite în scopuri politice.

Intervenția lui Cîmpeanu a avut loc la matinalul TVR intitulat “3 Ceasuri Bune”, moderat de realizatorii Maria Smărăndache şi Bogdan Muzgoci.

Întrebarea, al cărei mesaj implicit este acela că premierul Ciucă ar fi ținta unui atac politic, nu a fost urmată de nicio întrebare de urmărire care să se refere la problema gravă a doctoratelor plagiate, a căror abordare în proiectele de legi ale educației a stârnit critici, scrie edupedu.ro

“Moderatori: Domnule ministru, în ultima perioadă am observat în spațiul public că se uită foarte multă lume la plagiate, în special la doctorate. Au fost de-a lungul timpului o serie de scandaluri, inclusiv politice, dar și în zona de parchet, nu e ocolit nimeni de plagiat. S-a desființat inclusiv academia…

Mihai Cîmpeanu: Mai sunt ocoliți de plagiat. Din 1990 – slavă Domnului că mai sunt – au fost 84.000 de titluri de doctor, avem pe rolul instanțelor 18 procese care au pe rol plagiat. Împărțiți la 18 84.000, veți vedea că 1 din 5.000 au probleme cu plagiatul. 1 din 5.000. Atunci, când spun “mai sunt”, mai sunt 4.999 care nu au probleme cu plagiatul.

Bogdan Muzgoci: Cum să facem să scăpăm de asta? Ca să nu mai poate fi folosite în scopuri politice? Că se întâmplă și asta.

Maria Smărăndache: Da, cum s-a întâmplat în cazul domnului premier Ciucă.

Sorin Cîmpeanu: Caut în memorie, puțini dintre cei care au avut probleme nu au avut legătură cu politica. Probabil e o coincidență.

Deja un răspuns vi l-am dat. Deci cursuri de etică și integritate academică pentru toți studenții, obligatoriu, la nivel de licență. Doi: Ne trebuie instituții profesioniste care să pună în aplicare sancțiunile. Plagiatul se sancționează cu retragerea titlului de doctor. Acest lucru trebuie să se întâmple eficient și nu cum s-a întâmplat până acum, pe baza unei legislații pline de neclarități, procese foarte lungi în instanță, responsabilități disipate. Și toate aceste lucruri se rezolvă prin introducerea prevenției – cursuri de etică pentru toți studenții, a doua oară – prin atribuirea titlului de doctor de către universități, pentru că în momentul de față titlul de doctor e atribuit de ministrul educației, care nu poate să îi cunoască pe cei 84.000 de titulari (…)”