Fabrica Letea – Bacău, de la mândria industriei românești la ruină: cum a fost distrus cel mai mare producător de hârtie din Estul Europei
Fabrica de hârtie Letea din Bacău, un simbol al industriei românești și cel mai mare producător de hârtie din Estul Europei, a ajuns astăzi o ruină. Înființată în 1885, Letea a fost sinonimă cu excelența în producția de hârtie de ziar, hârtie igienică și chiar hârtie pentru bancnote. După mai bine de un secol de funcționare, Letea a fost împinsă spre colaps de privatizări haotice, lipsa investițiilor și indiferența cronică a statului.
Declinul – între promisiuni și abandon
După 1990, fabrica a fost prinsă într-un proces de privatizare care nu a adus progres, ci dezastru. Tehnologia învechită, pierderea piețelor externe, corupția și lipsa unei strategii de dezvoltare au lăsat Letea fără șanse reale. În 2010, uzina a intrat în insolvență, iar activitatea a fost oprită complet. Muncitorii au fost disponibilizați, utilajele vândute ca fier vechi, iar halele au fost lăsate în paragină.
Prăbușirea unei comunități
La apogeu, Letea angaja peste 1.000 de oameni și era un pilon al economiei locale. Odată cu închiderea fabricii, mii de vieți au fost afectate. Foștii angajați s-au văzut fără locuri de muncă, fără sprijin și fără alternativă. Mulți au plecat în străinătate, alungați de sărăcie. Alții au rămas, dar s-au trezit captivi într-un oraș care și-a pierdut una dintre principalele surse de venit.
Zona industrială a Bacăului, odinioară plină de activitate, a devenit imaginea eșecului postdecembrist: clădiri prăbușite, geamuri sparte, echipamente distruse. Din gloria de altădată a Letei n-a mai rămas decât un nume, rostit cu regret și furie de cei care i-au trecut pragul.
Statul, absent total
Statul român a fost martor tăcut la moartea lentă a fabricii Letea. Nicio strategie de salvare, niciun plan de investiții, nicio reconversie profesională. Deși existau investitori interesați să reînvie producția, birocrația, lipsa de viziune și dezinteresul autorităților i-au alungat. Astăzi, terenurile fostei fabrici sunt scoase la licitație, iar halele devin tot mai mult ținta speculanților imobiliari.
Concluzie: când Letea a murit, o întreagă comunitate s-a prăbușit
Decăderea fabricii Letea nu a însemnat doar falimentul unui brand istoric, ci și distrugerea unei comunități întregi. Mii de oameni au rămas fără locuri de muncă. Sute de familii au fost împinse în pragul sărăciei. Pentru mulți, singura opțiune a fost să-și lase casele și să plece în străinătate. Alții au rămas cu salarii tăiate, pensii mizere și amintirea unui loc care le dăduse un rost.
Iar statul? Statul a lipsit complet. Nu a intervenit pentru salvarea Letei, nu a oferit sprijin muncitorilor, nu a reconstruit nimic din ce s-a pierdut. Cazul Letea este o lecție dură despre cum poate fi distrus un colos industrial prin nepăsare, corupție și lipsă de viziune – și despre cum, odată cu el, pot fi distruse și viețile celor care l-au ținut în picioare.