Daniel Morar dezvăluie legăturile oculte dintre SRI și judecători din CSM

Cartea lui Daniel Morar, fost judecător al CCR și șef al DNA, este interesantă. Pentru că dezvăluie o parte a legăturilor dintre Binomul Coldea-Kovesi și judecători din sistem. Astăzi publicăm o parte mai puțin cunoscută: alegerile din CSM – anul 2013. Unde o să vedeți că judecătorii din CSM și-au marcat buletinele înainte de vot, descoperind că Livia Stanciu, Alina Ghika și Cristi Danileț i-au trădat. De ce? Din cauză de Protocol…

În data de 4 ianuarie 2013 au avut loc alegerile prin care Consiliul Superior al Magistraturii urma să-și aleagă noua conducere. Atunci avea să se înregistreze o premieră, un procuror urma să conducă și destinele judecătorilor. Cine a devenit președintele CSM, dar mai ales cum s-a desfășurat votul dezvăluie fostul procuror șef al DNA, Daniel Morar, ieșit la pensie din poziția de judecător la Curtea Constituțională. Cartea pe care a lansat-o recent la Editura Humanitas – “Putea să fie altcumva. O istorie subiectivă a justiției după 1990” este plină de întâmplări care ne lămuresc în privința modului în care se face justiție în România. Despre implicarea SRI în actul de justiție, dar și despre activismul care sufocă magistratura. Dar aici vom scoate în evidență legăturile oculte dintre SRI și câțiva judecători din CSM.

De ce este important faptul că un procuror ajuns să conducă CSM? Pentru că, în mod tradițional, structura CSM este formată din nouă judecători și doar cinci procurori, deci era foarte complicat ca un procuror să ajungă în fruntea tuturor magistraților.Tocmai de aceea alegerea Oanei Hăineală cu 10 voturi în detrimentul judecătorului Mircea Aron care obținuse doar votul a opt dintre membrii CSM a stârnit consternare. Doi dintre ei, Horațiu Dumbrava și Toni Neacșu, au vociferat public fiind susținuți de ministru justiției de la acea vreme, Mona Pivniceru. Judecătorul Horațiu Dumbravă spunea, potrivit relatărilor lui Daniel Morar și el membru al CSM la acel moment, că singurii magistrați adevărați sunt judecătorii, astfel încât alegerea unui procuror în fruntea CSM i se părea un lucru de neacceptat.