Ciolacu mai are nevoie de un eşec – al Gabrielei Firea – CURIERUL ROMÂNESC

Actualul

preşedinte al PSD a avut o evoluţie lentă în partid, trebuindu-i 30 de ani să

ajungă în frunte. După ce primii 22 de ani i-a petrecut avansând pe plan local

în judeţul Buzău până la a fi viceprimar al municipiului omonim, abia de opt ani

este în politica centrală şi doar de ceva mai mult de un an ocupă o funcţie de

prim rang în stat. Însă Marcel Ciolacu este astăzi la zenitul carierei sale

politice ca lider legitim al PSD, validat de congresul din 22 august.

Un

proverb chinezesc spune că „dacă stai suficient de mult pe malul râului, vei

vedea plutind corpurile duşmanilor tăi”. Marcel Ciolacu a stat răbdător pe

marginea acestui râu numit PSD care irigă cu bani publici conturile unor politicieni şi afacerişti din România, până când şi-a văzut adversarii

înecându-se.

Mulţi români îl ţin minte pe Ciolacu din martie 2017 ca vâslaş al bărcii din

care Liviu Dragnea şi prim-ministrul de atunci, Sorin Grindeanu, pescuiau

ştiuci pe lacul Belina. Însă nu la fel de multă lume îşi aminteşte că, în

acelaşi an, Marcel Ciolacu a sărit în altă barcă, cea a noului premier,

Mihai Tudose, şi că în septembrie 2018 a semnat petiţia facţiunii disidente din

PSD care solicita demisia lui Dragnea.

Pe parcursul anului 2019, două reculuri majore

înregistrate de PSD l-au propulsat pe Marcel Ciolacu de la opincă de Vodă în

partid. Mai întâi a fost dramatica ieşire a lui Liviu Dragnea de pe scena

politică, la finele lunii

mai, prin încarcerarea sa imediată, după condamnarea definitivă la 3 ani şi 6

luni de închisoare cu executare în dosarul angajărilor fictive din Teleorman. Evenimentul

judiciar a făcut şi mai amar scorul slab pe care partidul l-a încasat la

europarlamentare. La doar trei zile după vacantarea de către Dragnea a postului

de preşedinte al Camerei Deputaţilor, fostul disident Ciolacu era înscăunat în

locul său, în a treia funcţie ca importanţă în stat.

 » Citește întreg articolul pe Curierul Românesc.