Baconschi, surprinzătoare postare pro-homosexualitate în miez de noapte

Înclinația fostului politician GDS-PDL Teodor Baconschi spre
homosexualitate, ca și a altor emuli ai lui A. Pleșu și G. Liiceanu,
este cunoscută deși până acum nu a fost asumată frontal ci mai mult
banal. De exemplu, la Referendumul pentru Familie, Baconschi afirma că susține
“parteneriatele civile” între persoane de același sex
și că „Referendumul
pentru familie va diviza și mai mult societatea”.

De data aceasta însă, tam-nesam, la miez de noapte, invitatul regulat la postul Trinitas TV al Patriarhiei Române a ieșit din dulap dezbrăcat de orice inhibiție și și-a afișat gândurile nude direct pe Facebook. În cazul în care nu i-a spart Patapievici contul pe la spate, iată ce postare învelită bine în staniol dar din care curge multă ciocolată a transmis spre Deal:

Teodor Baconschi:

“Cunosc Biserica mea (ortodoxă română) din adolescență și am fost mereu înăuntrul ei – după studii teologice, completate prin doctorat (ba chiar și în studiile post-doc, m-am ocupat de subiecte afine – ”Imaginarul religios al Cruciadei a IV-a”). Mi-am început cariera diplomatică în calitate de ambasador la Vatican, am încurajat dialogul ecumenic și am scris, în mai toate cărțile publicate, pe teme direct sau indirect legate de faptul religios. Pe scurt, cu toate păcatele mele omenești și fără pretenția exemplarității, pot spune că am o cunoaștere ”de o viață” a creștinismului (în toate variantele sale confesionale, prizate uneori la fața locului, în alte misiuni diplomatice, în călătorii etc). Ba chiar și a altor religii: homo religiosus e o figură universală, intim declinată în toată aventura lui homo sapiens.
Am făcut această recapitulare doar pentru a-mi exprima o uimire: viteza cu care o singură temă, de morală creștină fondată biblic și patristic, a colonizat mai tot spațiul dezbaterii publice din România ultimilor ani: mă refer la creștinii care, sincer vorbind, nu prea au o mare zestre teologică, istorică, de antropologie culturală și cu atât mai puțin una spirituală, mistică sau ascetică, dar care tind tot mai mult să-ți ”testeze” fidelitatea față de tradiția și învățătura creștină printr-un unic criteriu: atitudinea față de homosexualitate. Și mai mult, care își ”justifică” aversiunea față de modernitatea occidentală prin ideea că ea s-ar reduce la toleranța penală, morală și socială față de homosexualitate.
Pars pro toto! O chestiune totuși marginală (inclusiv statistic) devine mărul discordiei, proba de foc a dreptei credințe, dovada ultimă că ești impecabil etc. Ca să nu mai spun că Occidentul – ca realitate socioculturală – e nesfârșit mai complex decât această problemă, indiferent cum ne raportăm la ea.
Ca să nu mă lungesc, diferența dintre Occident și România e că acolo homosexualitatea e acceptată (chiar dacă sunt grupări creștine care o repudiază, cu argumente biblice sau morale), pe când la noi această practică e mai degrabă respinsă (tot din motive tradițional-conservatoare). Mai există o diferență: catolicismul și protestantismul au dezvoltat o pastorală – deci un dialog deschis – cu minoritatea homosexuală. Se caută soluții de consiliere psihologică,

 » Citește întreg articolul pe www.activenews.ro