EXCLUSIV. „Părintele Visarion cât și Sfinții Mărturisitori s-au înrolat la eliberarea neamului de sub jugul păcatului”. Interviu cu Arhimandritul Hariton Negrea, Părintele Stareț de la Petru Vodă
CLIPE ALĂTURI DE PĂRINTELE IERODIACON VISARION IUGULESCU
La aniversarea a 98 de ani de la nașterea unui veritabil Apostol al Bucureștilor, Părintele Ierodiacon Visarion Iugulescu, Arhimandritul Hariton Negrea de la Petru Vodă, unul dintre ucenicii săi dar și ai Părintelui Justin Pârvu, a avut amabilitatea să ne povestească într-o filmare câteva crâmpeie din biografia și misiunea predicatorului care a gustat și din pâinea neagră și uscată a închisorilor comuniste. Istorisirile Părintelui Hariton Negrea ne-au îndemnat să-i cerem mai multe detalii despre viața și trăirea duhovnicească a Părintelui Visarion Iugulescu, printr-un interviu în exclusivitate pentru cititorii ActiveNews.
Victor Roncea: Părinte Arhimandrit Hariton, cunoaștem că sunteți Stareț al Mănăstirii Petru-Vodă, cu binecuvântarea Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, dar totodată știm că ați fost și sunteți ucenic al Părintelui Ierodiacon Visarion Iugulescu. Data de 28 octombrie 1922 este ziua Sfinției Sale de naștere. Ce ne puteți spune despre viața Părintelui Visarion?
Părinte Arhimandrit Hariton Negrea; Cronologia vieții Părintelui Visarion nu se poate limita la o enumerare de evenimente complexe sau umile cuprinse între data nașterii și data trecerii în veșnicie. Nostalgia suferinței dătătoare de Împărăția Cerească se face vădită încă din fragedă pruncie, făcut fiind vas ales de la prima întâlnire cu această viață vremelnică. Acesteia i se adaugă într-o continuă mișcare jertfitoare a timpului bucuria urmării hristice până la năzuința încrederii în milostivirea dumnezeiască de împreună conviețuire cu mucenicii în viața veșnică.
Comuna Braniște a dobândit o rază de lumină prin nașterea Părintelui Visarion, la data de 28 octombrie 1922. Această lumină, crescută într-o ambianță familială duhovnicească, avea să călăuzească sătenii locului prin cuvântului lui Vasile, numele primit la botez. Darul oratoriei și al picturii l-au condus pe tânărul Vasile spre a pune piatră de temelie unei misiuni pe care o va împlinii până la sfârșitul vieții: apostoliceasca propovăduire a cuvântului evanghelic.
Fire voievodală, luptătoare pentru apărarea pământului strămoșesc, și-a îndeplinit stagiul militar păstrând aceeași rezonanță a misiunii încredințată lui. Prezența tânărului Vasile în război a făurit rădăcini adânci spre chemarea ce i-o încredințase Dumnezeu, suferința pentru aproapele, o reînnoire a umanității prin jertfirea nestăvilită a sinelui pentru ceilalți. Scăpat de supliciile războiului, se întoarce la vechea activitate misionară, dar cu o dorință mult mai înflăcărată pentru propovăduire, făurind din cele două porunci ale dragostei principalul crez al vieții sale. Urmând chemării misionare ce i se încredințase a început o nouă semănare, iar răsplata pentru munca răspândirii cuvântului lui Dumnezeu se înfățișează în frumoasa clipă a hirotesirii întru ipodiacon misionar la vârsta de 25 de ani.
Dragostea față de împărtășire cu lumina necreată prin rugăciune și față de isihie, unde comunicarea cu Dumnezeu se face prin Har, prin Duhul dătător de viață, i-au cuprins setea de viață pustnicească. Pronia dumnezeiască, încredințată fiind că atletul lui Hristos va înmulți talanții sădiții în el încă de la naștere, l-a însărcinat cu o altă slujbă: slujirea aproapelui. Părăsind pustia se retrage în mănăstire unde,
» Citește întreg articolul pe www.activenews.ro