Unde sunt procurorii? Alegeri anulate, democrația șubrezită – dar pensiile speciale, apărate cu dinții!
România traversează una dintre cele mai grave perioade de dezechilibru democratic din ultimii ani. În decembrie 2024, mecanismele constituționale au fost suspendate, iar alegerile – fundamentul oricărui regim democratic – au fost anulate fără consultare publică, fără vot, fără o justificare constituțională clară. A fost, spun voci din societatea civilă, o veritabilă lovitură de stat administrativă, desfășurată în fața unei populații derutate și a unei clase politice paralizate.
În acest context, instituțiile judiciare – chemate să garanteze respectarea legii și a drepturilor fundamentale – au ales tăcerea. Niciun parchet nu s-a autosesizat, nicio anchetă nu a fost declanșată privind anularea dreptului la vot. Niciun magistrat nu a rostit public vreo obiecție. Suspendarea alegerilor a fost tratată cu indiferență, de parcă ar fi fost un eveniment administrativ banal, nu o deraiere majoră de la normele democratice.
În schimb, același corp al magistraților a reacționat vehement atunci când guvernul a lansat ideea reformării pensiilor speciale. Cu mesaje alarmiste despre „distrugerea justiției” și comparații cu „vânătoarea de vrăjitoare”, unii judecători și procurori au ieșit în apărarea unui sistem de privilegii care le permite retragerea la 48-50 de ani cu pensii de zeci de mii de lei.
Această disonanță între tăcerea în fața abuzurilor grave și indignarea în fața reformelor bugetare ridică întrebări serioase despre prioritățile și etica profesiei juridice în România. De ce justiția tace atunci când democrația este pusă în pericol? Și de ce reacționează atât de dur atunci când e vorba despre propriile beneficii?
Tot mai mulți cetățeni resimt ruptura dintre sistemul de justiție și societate. Justiția nu mai este percepută ca apărător al cetățeanului, ci ca o instituție birocratică, privilegiată și autosuficientă, interesată de propriul confort mai mult decât de echitate.
De aici și prăbușirea încrederii publice în actul de justiție. O justiție care tace la suspendarea alegerilor și reacționează doar când i se reduc avantajele este o justiție compromisă. Exemplul oferit tinerilor magistrați este periculos: nu curajul și asumarea sunt recompensate, ci pasivitatea și fidelitatea față de un sistem închis.
Reforma reală în justiție nu înseamnă doar modificări de vârstă de pensionare sau recalcularea beneficiilor. Înseamnă, în primul rând, recuperarea vocației publice a magistraturii, reconectarea cu cetățeanul și reacția fermă la derapajele de putere. Fără această schimbare profundă de mentalitate, orice încercare de reconstrucție democratică riscă să fie blocată chiar din interiorul sistemului care ar trebui să o garanteze.