Zahărul Oradea SA – o fabrică cu 50 de ani de tradiție, distrusă cu bună știință de politicienii români care au pus interesele străine mai presus de cele naționale

Fabrica de zahăr din Oradea, cunoscută sub denumirea „Zahărul Oradea”, a fost înființată în anul 1968. Aceasta a făcut parte din grupul Cristal Diamant, alături de Zahărul Carei și Zahărul Arad, și a activat pe piața românească timp de aproximativ 50 de ani, până în 2018.

Cu zeci de mii de tone de zahăr produse anual și sute de angajați calificați, Zahărul Oradea era mai mult decât o fabrică – era o instituție în sine. În anii săi de glorie, unitatea avea peste 350 de angajați, colaborând cu zeci de fermieri din județele Bihor, Arad, Satu Mare și Timiș, care cultivau sfeclă de zahăr special pentru această fabrică.

Totul s-a prăbușit în 2018, când grupul german Pfeifer & Langen, proprietarul fabricii, a decis să închidă unitatea, motivând lipsa de competitivitate pe piața europeană după eliminarea cotelor de producție. Fermierii locali au fost anunțați că nu li se mai cumpără sfecla, iar angajații – că urmează disponibilizările. Într-un singur an, fabrica a trecut de la activitate intensă la tăcere totală.

Decizia nemților a fost însoțită de pasivitatea autorităților române, care nu au oferit un plan concret de salvare. Ministrul Agriculturii de la acea vreme a promis sprijin de zeci de milioane de euro pentru un plan de preluare din partea fermierilor români, însă acesta nu s-a concretizat. Oferta agricultorilor a fost refuzată, iar statul a asistat impasibil la lichidarea unei piese importante din patrimoniul industrial românesc.

În spatele „necompetitivității” invocate, sindicaliștii au vorbit despre o strategie cinică: fabricii i se impunea să cumpere zahăr brut scump din Germania pentru a-l rafina, în loc să folosească sfecla locală. Astfel, pierderile au fost „fabricate”, iar închiderea – justificată artificial.

Ce a urmat: tăcere, praf și moloz

În 2018, producția a fost oprită, iar producția de zahăr sub brandul „Diamant” a fost mutată în Polonia și Ucraina. Decizia a avut efecte devastatoare asupra angajaților – sute de oameni au rămas fără locuri de muncă – și asupra fermierilor locali, care au pierdut piața de desfacere pentru recoltele lor de sfeclă.

După oprirea producției, clădirile fabricii au fost demolate în proporție de peste 75%, fără autorizație de mediu, fapt ce a atras o amendă de 100.000 de lei din partea Gărzii de Mediu. Situl a rămas contaminat cu reziduuri periculoase, inclusiv acid sulfuric și alte substanțe folosite în procesul tehnologic, iar autoritățile au întârziat ani de zile să ia măsuri concrete pentru ecologizare.

În prezent, pe locul fostei fabrici din Oradea se află un proiect imobiliar, iar terenul a fost achiziționat de dezvoltatori germani. În urma demontării și demolării fabricii, nu mai există activitate industrială, iar memoria unei unități cu jumătate de secol de tradiție a rămas doar o amintire.

Aceasta nu este doar o pierdere economică, ci una de demnitate națională.