Încă o fostă studentă a lui Alfred Bulai rupe tăcerea: „Au venit studente mai mari la noi și ne-au spus: aveți grijă”

Adela Alexandru are 27 de ani și a fost una dintre studentele profesorului Alfred Bulai. Tânăra, expertă în egalitate și gen la Centrul Filia, se numără printre cazurile – dacă putem să le spunem așa – fericite, căci nu s-a aflat printre victimele sociologului. Este, în schimb, studenta care a inițiat, alături de alte colege, un proiect de revizuire a Codului de Etică al Facultății. Un demers fără succes, la care, culmea, a aderat pe atunci inclusiv profesorul azi incriminat.

Adela Alexandru a povestit pentru „Adevărul” despre propriile experiențe la orele de curs ținute de Alfred Bulai și despre încercarea – eșuată atunci – de a schimba lucrurile în sistem.

„Am fost studenta profesorului Alfred Bulai, însă specializarea pe care mi-am ales-o, Științe Politice, la Facultatea de Științe Politice, mi-a limitat destul de mult accesul la cursurile sale”, ne-a povestit Adela. „Interacțiunea mea a fost una minimală. L-am avut ca profesor la cursul de „Introducere în sociologie”, pe când eram în anul întâi”.

Adela povestește că era vorba doar despre o singură oră de sociologie pe săptămână însă, chiar și așa, tânăra și-a dat imediat seama că ceva se întâmplă, ceva nu este în regulă. „Îmi amintesc o singură scenă care atunci mi s-a părut nepotrivită, m-a făcut să mă simt inconfortabil”. A fost primul semnal de alarmă pe care studenta de atunci nu l-a băgat foarte mult în seamă. Dar de care, totuși, acum își aduce aminte. „Am avut de făcut un basm. Ne-am împărțit în mai multe grupe și fiecare grupă îmbrățișa o anumită viziune. Eu, împreună cu colegele din grupa mea, am conceput un basm feminist. Construisem imaginea unei femei puternice, libere, independente, luptătoare și salvatoare. Pe tot parcursul prezentării noastre, profesorul Bulai ne-a ridiculizat, ne-a ironizat, i-a făcut pe ceilalți colegi să râdă de noi. Și m-am simțit foarte inconfortabil. A dat dovadă de un soi de misoginism, cu siguranță din zona asta a venit reacția lui”, consideră, acum, Adela.

„Veneau studentele mai mari și ne avertizau”

Deși nu a fost luată „în colimator”, nu a fost luată la ochi de profesor, Adela tot a aflat despre comportamentul acestuia. A fost pusă în gardă de colegele de facultate din anii mai mari, care trăiseră pe propria piele sau doar ca martori experiența relației cu dascălul. „Discuțiile dintre studente veneau din solidaritate și din grijă. Îmi amintesc foarte clar, după câteva luni de la începerea facultății, au venit studente mai mari la noi și ne-au spus: aveți grijă la profesorul cutărescu, face comentarii deplasate, libidinoase, vă scoate la tablă, se uită la voi. Se dezvoltase un soi de mecanism paralel de instaurare a grijii, o grijă pe care studentele mai mari o aveau pentru noi, cele din anul întâi”.

Despre Alfred Bulai Adela a auzit exact ceea știm și noi azi. Se pleca din oraș, în zone rurale, în practică, iar acolo profesorul își dădea cu totul arama pe față. „Discuții private, în care fetele se simțeau inconfortabil, cu comentarii misogine, sexiste… fetele erau tratate cu inferioritate, opiniile lor la fel, le spunea că nu sunt suficient de dezinhibate, că nu vor fi niciodată niște sociologi buni. Exista acolo un soi de violență psihologică și emoțională la care studentele erau supuse. Multe dintre ele au refuzat să mai meargă în aceste tabere, tocmai pentru a evita situațiile în care ar fi urmat să fie din nou puse”.

Sub masca unei persoane carismatice, prietenoase, cool, a unei persoane cu viziuni moderne, deschise, libere, profesorul Bulai țesea plasă deasă în care cădeau rând pe rând studentele ochite. „Era un om charismatic, inteligent, ținea niște cursuri interesate, interactive, unde poate pentru prima dată în viața lor studenții aveau ocazia să-și spună opiniile, erau încurajați să gândească, să se exprime. Abordam subiecte din unghiuri la care nu ne-am fi gândit. Dar atenție! Vorbim despre niște studenți care abia ieșiseră de pe băncile școlii, care interacționau pentru prima dată cu un alt format, erau foarte ușor de manipulat într-o lume atât de diferită de ceea ce văzuseră în anii de liceu”.

Un raport de putere perfid și de necontestat

Este foarte important, atrage atenția Adela, contextul în care aveau loc aceste agresiuni. „Noi nu putem, în momentul în care ne uităm la aceste situații, să blamăm studentele că nu au vorbit mai devreme sau că au dat curs invitației. Aș vrea să subliniez faptul că există o diferență de putere foarte clară. Profesorul este persoana care notează la final, care poate fi în comisia de licență, de dizertatie, de doctorat. Asta îngreunează foarte tare situația studentelor. Mai mult, universitățile nu tratează cu seriozitate agresiunea sexuală și nu oferă mecanisme clare pe care să le folosești ca să raportezi astfel de situații. Practic, fetele au curaj să mărturisească prin ce au trecut abia după ce termină facultatea, iar unele dintre ele au nevoie de ani de zile pentru a prinde curajul să vorbească. Trebuie să ieși cu totul din sistem, să rupi orice legătură cu instituția respectivă. Însă, chiar și așa, la ni distanță de evenimente, multe fete nu vot avea niciodată curajul să vorbească”.