Documentar Arte: „Ikea, stăpânul pădurilor” / Un prădător discret campion al greenwashing-ului / În România, gigantul suedez a cumpărat 50 de mii de hectare de pădure

Imperiul gigantului mobilei de tip kit nu cunoaște granițe. Peste tot, Ikea se extinde, absorbind păduri și lăsând doar peisaje devastate. Pentru că trebuie să hrănești fiara: pentru a produce biblioteca Billy – se vinde una la fiecare cinci secunde în toată lumea – și sutele sale de piese de mobilier cu nume suedeze, firma consumă 20 de milioane de metri cubi de lemn în fiecare an. Adică 1% din păduri. Un copac tăiat la fiecare două secunde, potrivit Le Monde, citată de Rador Radio România.

Oficial, însă, marca cu logo galben și albastru se mândrește cu activitatea sa în favoarea planetei și a dezvoltării durabile. Pretinde că folosește numai lemn certificat sau reciclat și că își supune furnizorii unor specificații extrem de precise.

Dar iată: pentru a produce din ce în ce mai mult, la prețuri tot mai mici, trebuie să „economisească bani undeva”, spune Johan Stenebo, fostul asistent al lui Ingvar Kamprad, fondatorul Ikea în 1943.

Un anumit ideal social-democrat

Jurnaliștii Xavier Deleu și Marianne Kerfriden au călătorit în Polonia, de unde provine 20% din lemnul folosit de gigantul suedez de mobilă flat-pack. Au mers și în România și în țările baltice, unde Ikea a cumpărat zeci de mii de hectare de pădure (50.000 de hectare doar în România). Ei au vizitat Brazilia, Noua Zeelandă.

Și peste tot fac aceeași observație: seculare sau nu, pădurile sunt distruse, cu ignorarea protecției mediului și a biodiversității, masivele forestiere fiind transformate în peisaje lunare. „Un prădător tăcut care a devenit un campion al greenwashing-ului”, rezumă documentarul.

Activiștii de mediu depun mărturie despre intimidarea și uneori chiar amenințările cu moartea pe care le-au suferit. Din când în când, izbucnesc scandaluri în care sunt implicați furnizorii Ikea. Totuși, grupul scapă de critici și chiar reușește să-și mențină certificatul FSC (Forest Stewardship Council), care ar trebui să garanteze managementul durabil al pădurilor și trasabilitatea lemnului.

Autorii documentarului se referă și la istoria legăturilor stabilite între Suedia și mica companie înființată în 1943 la Älmhult, în regiunea Smaland, care în doar câteva decenii a devenit un gigant global al mobilierului. Ikea întruchipează un anumit ideal social-democrat. Dreptul tuturor, inclusiv al celor mai modești, de a avea o locuință și de a o mobila.

Țara scandinavă, acoperită în proporție de 70% de păduri, se asigură că grupul continuă să găsească lemn, apărând cu înverșunare un model de silvicultură intensivă, bazat pe tăieri și monocultură, care este tot mai criticat, în Suedia și în afară.

La Bruxelles, Regatul Suediei – care a găzduit totuși prima conferință a Națiunilor Unite asupra mediului la Stockholm în 1972, cel mai mare eveniment organizat vreodată în Suedia de la Jocurile Olimpice din 1912 – obstrucționează acum toate inițiativele care vizează reducerea exploatării pădurilor, neprecupețind niciun efort de a găsi aliați.

Cu succes, se pare, din moment ce, în timpul vizitei sale de stat la Stockholm, la sfârșitul lunii ianuarie, președintele francez Emmanuel Macron a lăudat modelul „durabil” de gestionare a pădurilor din Suedia, în timp ce cele două țări s-au angajat să-și sporească parteneriatul în acest domeniu.

(Ikea, Stăpânul pădurilor, documentar de Xavier Deleu, Marianne Kerfriden (Fr. 2023, 94 min), pe Arte.

Sursa: LE MONDE / Rador Radio România / Traducerea: Ruxandra Lambru