Vinovați fără vină: Unii copii din Gaza refuză să mai mănânce, iar alții fac pe ei involuntar. „Nu suport să-i văd tremurând”

Urmările atacului brutal lansat de Hamas pe teritoriul Israelului la 7 octombrie se resimt din plin în Fâșia Gaza. În timp ce armata israeliană lovește ținte ale teroriștilor, civilii din zonă trăiesc un adevărat coșmar, iar cei mai afectați sunt copiii.

Pentru a se feri de bombardamentele intense din cartierul lor din orașul Deir el-Balah, centrul Fâșiei Gaza, Esraa și-a dus copiii în casa socrilor ei, într-o zonă mai puțin vizată de israelieni, relatează Al Jazeera.

Cu toate acestea, Pretty Abu-Ghazzah, în vârstă de 8 ani, și a fraților ei gemeni, în vârstă de 5 ani, sunt grav afectați la nivel mintal de ceea ce se întâmplă acum în Gaza.

„Nu suport să-mi văd copiii tremurând în timp ce fețele lor sunt palide de groază. Este prea dureros. Drăguța a vomitat de mai multe ori astăzi, din cauza panicii și a fricii”, a declarat mama celor trei copii.

Copiii Esraaei, o femeie în vârstă de 30 de ani, au început să urineze involuntar, un simptom despre care ea spune că a apărut recent și care evidențiază o frică accentuată.

„Niciunul dintre copiii mei nu s-a mai confruntat cu probleme de urinare involuntară înainte”, a afirmat femeia.

Esraa a învățat de pe internet cum trebuie să se comporte cu copiii ei în situații tensionate: „Am găsit o mulțime de videoclipuri utile pe YouTube despre cum să vorbesc cu copiii. Este importantă începerea unei conversații cu ei despre ceea ce se întâmplă în jurul lor”.

Din resursele online, femeia a învățat despre cum să mențină copiii distrați și implicați în anumite activități în timpul conflictului. O modalitate a fost relaxarea restricțiilor privind timpul petrecut în fața unor dispozitive.

„De obicei, limitez timpul în care copiii utilizează iPad-ul, dar, având în vedere aceste circumstanțe dificile, le permit să se uite la desene animate pentru a se distra. Mă asigur că îmi țin iPad-ul sau telefonul mobil încărcat în timp ce ei se uită”, a explicat ea. De asemenea, Esraa le citește povești copiilor ei.

Ea a mai spus că, mai nou, micuții au început să imite discțiile pe care le poartă la telefon cu cei dragi.

„Copiii mei se uită la mine și se prefac că poartă conversații telefonice, întrebându-se unii pe alții: «Ce se întâmplă în zona voastră?». Ei mă imită atunci când îmi sun rudele care locuiesc în diferite părți din Gaza, doar pentru a se asigura că sunt bine”, a declarat Esraa.

Unii copii din Gaza refuză să mai mănânce și să mai bea apă
Rawan, o altă mamă în vârstă de 30 de ani, a declarat că cele trei fiice ale sale luptă să accepte realitatea violentă pe care o trăiesc.

„Acesta este al cincilea război pe care îl trăiesc ca mamă și, de fiecare dată, apelez la YouTube și la articole online pentru a înțelege mai bine cum să îmi sprijin fiicele în vremuri de conflict”, a spus Rawan.

Cu toate acestea, fiica ei cea mare suferă teribil: „Fiicele mele, Aysel, de 9 ani, Areen, de 6 ani, și Aleen, de 4 ani, sunt profund afectate de sunetele terifiante ale bombardamentelor, în special Aysel. Ea este acum suficient de mare pentru a înțelege implicațiile războiului. A încetat să mai mănânce și să mai bea. Am observat, de asemenea, o creștere a ritmului ei cardiac”.

Areen, de asemenea, a prezentat semne de aversiune față de mâncare. Din cauza fricii, ea tremură des, a mărturisit Rawan.

Pentru a le calma anxietatea fetelor sale, femeia încearcă să își implice fiicele în jocuri și activități de grup.

La început, pentru îndrumare, Rawan a apelat la YouTube și la mesajele de sensibilizare pe care profesorii fiicelor sale le-au trimis pentru a ajuta mamele să sprijine bunăstarea mentală a copiilor lor.

Printre aceste sfaturi se numără monitorizarea atentă a copiilor pentru a detecta semne de anxietate care le-ar putea provoca micuților dificultăți în exprimarea verbală. În astfel de situații, mamele sunt sfătuite să-și încurajeze copiii să se exprime în mod creativ, prin scrierea de povești sau prin desen.

La fel ca mulți oameni din Gaza care caută un refugiu sigur împotriva bombardamentelor, Rawan și familia ei au petrecut primele trei zile de represalii israeliene împotriva Hamas în casa lor din cartierul al-Nasr din orașul Gaza. După ce bombardamentele s-au intensificat în apropierea reședinței lor, ei s-au mutat în tabăra de refugiați Nuseirat de lângă Deir el-Balah, în inima Fâșiei Gaza.

Ca și în cazul copiilor Esraaei, relocarea nu a atenuat tulburările psihice ale copiilor lui Rawa: „Rămân aproape de mine tot timpul, chiar și atunci când pregătesc masa. Îi îmbrățișez și îi consolez în mod constant”.

Atunci când fiicele ei întreabă despre războiul în curs, Rawan încearcă să le distragă atenția arătându-le fotografii și videoclipuri din vremuri mai bune sau implicându-le în jocuri, citind împreună și îmbrățișându-le.

Spre deosebire de Esraa, Rawan se simte obligată să limiteze utilizarea de către copiii ei a telefoanelor mobile și a iPad-urilor pentru divertisment, deoarece aceste dispozitive sunt esențiale pentru situații de urgență.

De asemenea, ea a încercat să le limiteze accesul la știri, închizând televizorul în timpul transmisiunilor legate de război.

Sprijin pentru sănătate mintală
Unii profesioniști din domeniul sănătății mintale au oferit resurse gratuite pe rețelele de socializare.

Într-o postare pe Facebook, Centrul Palestinian pentru Consiliere a anunțat formarea unei echipe naționale de urgență pentru a oferi „sprijin psihosocial gratuit prin apeluri telefonice și WhatsApp” celor care au nevoie de el.

În acea postare a fost publicată o listă de nume și contacte ale specialiștilor profesioniști în sănătate mintală și asistență socială din toată Palestina, care sunt disponibili să îi ajute pe cei aflați în nevoie.

„Copiii sunt, inevitabil, influențați de consecințele agresiunii israeliene, de nivelurile tot mai ridicate de violență, de difuzarea pe scară largă a imaginilor care prezintă victimele și distrugerile, precum și de sunetele continue ale exploziilor”, a explicat Muayad Jouda, un psihiatru din Gaza.

Acesta a spus că micuții ar putea prezenta simptome precum furie intensă, plâns neîncetat și crize prelungite de țipete. Ei pot discuta continuu despre războiul în curs de desfășurare și chiar se pot angaja în jocuri cu teme violente.

Ansam, mamă a doi copii, a declarat că a văzut aceste comportamente la fiicele sale, în vârstă de 2 și 4 ani.

„Le îmbrățișez și le consolez pentru că este un instinct matern și pentru că, în calitate de mamă și de om, sunt îngrozită. În mijlocul masacrelor pe care le trăim și la care suntem martori, bunăstarea mentală este un lux. Tot ce ne dorim este ca ei să iasă vii din asta”, a spus ea.