Suedia și Finlanda rămân în afara NATO. Turcia se opune

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, este optimist și încrezător că Finlanda și Suedia se vor alătura în cele din urmă Alianței, în ciuda faptului că premierul suedez a spus că Turcia are nevoie de „lucruri pe care nu le pot îndeplini” pentru a-și ridica veto-ul asupra aderării acestor două țări. Stoltenberg a făcut aceste declarații la finalul întâlnirii cu cei doi înalţi responsabili ai Uniunii Europene, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului, Charles Michel, pentru a semna cea de-a treia declarație comună a celor două instituții prin care se angajează să continue să sprijine militar Ucraina pentru a se apăra împotriva invaziei ruse. Întâlnirea nu a servit la deblocarea acestei situații, în ciuda circumstanțelor politice deosebite care există în acest moment, în condițiile în care Suedia deține și președinția rotativă a UE.

Intrarea Finlandei și a Suediei în NATO este considerată un gest politic de anvergură, ținând cont de tradiția neutralității în ambele țări. Din cauza amenințării rusești, procesul s-a accelerat extraordinar. În iulie anul trecut, actualii 30 de membri le-au invitat să li se alăture și în câteva săptămâni, în loc de ani cum s-a întâmplat în alte cazuri, au fost semnate protocoalele de aderare. De atunci, 28 de țări au ratificat cererile celor două țări, cu excepția Turciei și Ungariei, relatează ABC News citat de rador.

Această ultimă țară, care nu a dorit să se arate foarte entuziasmată de sancțiunile împotriva Rusiei, a promis că votul parlamentar va avea loc în primul trimestru al acestui an. Turcia a cerut însă Suediei să-și schimbe politica de primire a refugiaților kurzi și să-l predea pe Bulent Kenes, fostul director al ziarului „Today’s Zaman”, pe care îl acuză că a fost implicat în tentativa de lovitură de stat din 2016, în ciuda faptului că un judecător i-a refuzat recent extrădarea. Suedia și Finlanda s-au angajat la summitul NATO de la Madrid să limiteze activitățile kurzilor pe teritoriul lor. Ulterior, Stockholm a ridicat embargoul asupra vânzărilor de arme către Turcia și s-a distanțat de YPG, o miliție siriană pe care țările occidentale au apărat-o pentru rolul său în lupta cu autoproclamatul Stat Islamic (ISIS), așa cum a cerut Erdogan.

Luna trecută, ministrul de Externe al Turciei Mevlut Cavusoglu a spus că Suedia nu este nici măcar la jumătatea drumului pentru a satisface cererile Ankarei, dar noul prim-ministru conservator al Suediei, Ulf Kristersson, a declarat, luni, că „Turcia confirmă că am făcut ceea ce am spus că vom face. Dar ei mai spun că vor lucruri pe care noi nu le putem și nu le vom da”. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan nu a răspuns la această afirmație, dar în orice caz se consideră că nu este posibil ca el să se răzgândească decât după alegerile prezidențiale prevăzute în luna iunie.

În orice caz, Stoltenberg a amintit că, în ciuda acestei blocade, nu există riscul ca Finlanda și Suedia să fie atacate, ținând cont de faptul că „Statele Unite și alți aliați au oferit garanții de securitate celor două țări până când acestea devin membre cu drepturi depline. Este de neconceput că Finlanda și Suedia s-ar confrunta cu o amenințare militară fără un răspuns din partea NATO”, a adăugat secretarul general.

Totuși, tensiunile provocate de Turcia nu au împiedicat semnarea unei a treia declarații comune între UE și NATO, care întărește și mai mult ancorarea Suediei și Finlandei în cadrul euro-atlantic. Declarația intenționează să continue dezvoltarea cooperării lor după cele două anterioare, care au fost semnate în 2016 și 2018. De data aceasta are loc în contextul războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina și, în acest sens, secretarul general a spus: „Am văzut că Rusia a suferit pierderi grele în Ucraina din cauza soldaților ucraineni curajoși. Dar nu trebuie să subestimăm Rusia”. Stoltenberg a mai amintit că aceasta „mobilizează mai multe trupe” și „munceşte din greu” pentru a se reînarma. Din păcate, „nu există niciun indiciu că Putin şi-a schimbat obiectivul în acest război crud”.

Cele două părţi lucrează de ceva timp la această declarație, pe care la început și-au propus să o aibă gata înainte de summitul liderilor NATO de la Madrid, în iunie anul trecut. Aceasta a fost amânată, parțial și din cauza susceptibilităților Turciei, care nu s-a simțit niciodată confortabil facilitând relațiile Alianței – din care face parte – cu UE, la care consideră că nu i se permite să acceseze. În total, UE și NATO au în comun 21 de membri care împărtășesc aceleași valori și joacă roluri complementare și de consolidare în sprijinul păcii și securității internaționale. Conceptul strategic aprobat de NATO în 2022 descrie Uniunea Europeană ca un partener unic și esențial și solicită un parteneriat strategic îmbunătăţit și consolidat. NATO nu se opune ca Uniunea să-și construiască propriile structuri de apărare, în cadrul umbrelei atlantice.

Potrivit lui Stoltenberg, „declarația noastră arată clar că NATO rămâne baza apărării noastre colective și esențială pentru securitatea euro-atlantică. De asemenea, recunoaște valoarea unei apărări europene mai capabile, care contribuie pozitiv la securitatea noastră și este complementară și interoperabilă cu NATO”. Și, desigur, a reamintit că „parteneriatul nostru va fi și mai important atunci când Finlanda și Suedia vor deveni membre cu drepturi depline ale NATO. Alianța va proteja apoi 96% dintre cetățenii Uniunii Europene și o parte mai mare a teritoriului acesteia decât oricând”.

La rândul său, Von der Leyen a amintit că „amenințările și provocările rusești sunt cele mai imediate, dar nu sunt singurele”, întrucât „asistăm și la modul în care China încearcă din ce în ce mai mult să remodeleze ordinea internațională în beneficiul său”, şi de aceea „trebuie să ne întărim propria capacitate de rezistență”.