Cei care azi au declarat război Peșterii Sfântului Andrei, o împrejmuiesc cu forțe armate și o survolează cu helicoptere, nu știu cu cine se luptă

Cuvintele Mântuitorului, sămânța Vieții, semănate de Apostolii Săi, au căzut unele pe caldarâm și le-au ciugulit păsările, altele pe teren stâncos unde n-au putut prinde rădăcină și s-au uscat, altele între spinii înăbușitori.

Dacia Pontică, Scythia Minor, Dobrogea s-a dovedit solul cel bun care le-a primit cu toată inima. Vreme de două secole și jumătate cât au ținut persecuțiile cele mai crunte, aici credința adusă de un pescar de pe Marea Tiberiadei a dat o mulțime necunoscută de martiri. Dar imediat ce situația a îngăduit-o, găsim în Dacia Pontică mai multe episcopate și o Mitropolie, rezultatul, firește, al unui proces îndelung și nu al unei instantanee creștinări în masă. La doar doisprezece ani după Edictul de la Milan, în 325, episcopul „scit” figurează printre participanții la întâiul Sinod Ecumenic, la al doilea participă Gerontius, la al treilea Timotei, la al patrulea Alexandru. La Sinodul din 458 este prezent “Theotimus humilis Scythiae regionis episcopus”, cel care va apăra poziția calcedoniană într-o scrisoare adresată împăratului Leon.

La toate Sinoadele Ecumenice episcopul dobrogean a fost prezent. Episcopii dobrogeni, într-un șir neîntrerupt.

Ierarhii de aici se bucurau de o prețuire deosebită din partea omologilor lor. Teotim fusese prieten al Sfântului Ioan Hrisostom. Ioan Cassian a fost hirotonit diacon de același Ioan Gură de Aur și preot de către papa Inocențiu I, de către întâii stătători ai Bisericii Dreptmăritoare Universale nedivizate așadar, ceea ce arată stima ce i se acorda. La 18 martie 550, papa Vigilius îi trimitea o scrisoare episcopului Valentinian cu formula de adresare: “Dilectissimo fratri Valentiniano episcopo de Tomis provinciae Scythiae” în care, dincolo de stereotipia epistolară, e vizibilă importanța pe care personalitățile de vârf ale epocii o dădeau și bărbatului și scaunului în care acesta stătea. La alegerea lui Epifaniu ca patriarh ecumenic, “Paternus misericordia Dei episcopus provinciae Scythiae metropolitanus” semna la poziția a șaptea între mitropoliții și episcopii prezenți.

Cei care știți istorie, aruncați o privire asupra Europei anilor 300, 400, 500 și comparați ce vedeți pe acolo cu Dacia noastră Pontică. Și mai comparați creștinarea noastră cu cele făcute cu forța la anii 700 sau 1000. Și, dacă o luăm pe partea laică, avem o instituție care durează începând din anii 300, de pe timpul lui Constantin cel Mare. Mai puteți numi una de o asemenea longevitate? Și acesteia îi declarați război?

Fraților, noi suntem creștini de la întemeierea creștinismului, creștinați de Primul Chemat dintre Apostolii lui Iisus Hristos.

Noi nu ne rușinăm a recunoaște că venim dintr-o Peșteră, dar nu dintr-o hrubă a tenebrelor ci dintr-un cuib al Luminii.

Lăsați-ne din când în când să o mai vedem. E Casa noastră Părintească. Nu ne opriți să mai venim din când în când acasă. Cu ce drept o faceți?

 » Citește întreg articolul pe www.activenews.ro