14 septembrie – Înălţarea Sfintei Cruci ©

Ziua de 14 septembrie marchează o sărbatoare creștină importantă, existentă atât în calendarul ortodox, cât si în cel greco-catolic. Este vorba despre Înălțarea Sfintei Cruci, o zi în care se comemorează doua evenimente remarcabile din istoria creștinismului.

  Primul este legat de aflarea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul de către mama lui Constantin cel Mare, Sfânta Elena și înălțarea sa pe 14 septembrie 326. Aceeași zi marchează readucerea lemnului crucii de la perși, în 629, depunerea sa în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și înălțarea în văzul tuturor pe 14 septembrie 630. Părțile din Cruce care au rămas la Ierusalim s-au pierdut definitiv în anul 1187, când a fost luată de Episcopul de Betleem și dusă în bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucățile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol și la Roma.

Începutul cultului public şi oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut în anul 335, cu ocazia sfinţirii bisericii zidite de împăratul Constantin cel Mare, la propunerea împărătesei Elena, pe Golgota, locul Calvarului şi al îngropării Mântuitorului Iisus (vestita biserică a Sfântului Mormânt, sau Martirion/Martyrium, iar mai târziu „Ad Crucem”). Conform pelerinei creştine Egeria (sec. IV), în această biserică, târnosită în ziua de 13 septembrie, a fost depusă spre păstrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperită de sfânta Elena, mama lui Constantin.

Sărbătoarea liturgică a Înălţării Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai târziu, pe 14 septembrie, şi aşa s-a transmis şi in Occident începând cu secolele VII-VIII, când la evenimentul din anul 335 s-a adăugat comemorarea redobândirii relicvei Sfintei Cruci de către împăratul bizantin Heraclie, în anul 629.

Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfântă a Ierusalimului, a luat ca pradă de război şi racla cu lemnul Sfintei Cruci.

 » Aflați mai multe informații aici.